poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1297 .



Iubitul meu cosmic are alzheimer
poezie [ ]
o ultimă răstignire

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gerra.orivera ]

2018-04-01  |     | 




iarăși ai înnodat cearșaful în colțul jilav al
înserării
visele mele ți-erau prea uscate să-ți faci pernă din ele
somnul prea sfărâmicios

tunica de gesturi comune era îmbibată de amnezii
uneori tari precum granitul

vei afla negreșit cum e să te furnice povești de iubire în burice

să-ți înmoi delicat degetele în pastelul înțelesurilor
și tu să râzi inocent vântului

apoi să pleci în pelerinaje
uitându-te acasă
într-un pahar gol doar cu o crustă crăpată pe fund
mirosind acru a trăire stătută

să te știi cum te vede cel ce totul vibrează
ilegal am întors cronometrul vulcanilor

mă pricep la erupții

mâinile mele sapă-n genune altare să-ți poți despleti mirările
arderea fără scrumire-n frumos ucide spaima de viu
precum un cântec de leagăn
pupila-și înghite cosmic
dimensiunile

curcubeul urcă de-a lungul vertebrelor filându-și culorile

foalele timpului au uitat să expire
somnolențele încep să-și piardă
voalurile

la ieșirea din pupă
epicureic
alunecați unul în celălalt până uitarea devine rotundă
cine
care
unde
se-ncepe expansiune fără de limite

credințele știrbe își scot la mezat măștile piața e bună
falangele
dragoni fără flăcări
își storc izvoarele aerul își spulberă zidurile
oasele - păsări înnoadă irizări genezice
în memorii acvatice

se-ncape prea mărunt și facil
viața în propria-i piele

doar râsul te scapă de irosire

numai înălțarea prin tălpi
recuperează lumina dintâi și inima nu se mai sfarmă
lovindu-se de ea




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!