Poezie
Criptat sângele meu urlă
Oglinda cu ramă de abis
1 min lectură·
Mediu
dacă întrebi cum mă văd când mă uit concentrat în oglindă
vei auzi gândul meu tulburând ușor
apele începutului
să nu mă pierd
fără să-mi ceri periodic mă număr
unu plus unu cu siguranță
fac trei
și o zecimală în care se-adună
sângele tuturor veșniciilor
îndelung genunchii mei au băut apa ochilor
sunt singur
deși râuri de chipuri se varsă în mine și-n bulboane
mi se-ncurcă uneori glezna memoriei
ca ultima apoteoză să-și închidă geana perfect
nu încerca să mă închizi în formula de monolit a lui unu
plătesc prețul arderii în efemer
rebel incorigibil întotdeauna voi sări din iris să privesc în culise
în acest fabulos crepuscul
mă știu fiecărei atingeri și-n toate ți-am numărat
pulsiunile
am trimis mandat stelar de prezență tuturor galaxiilor
și am tras tăcerii fermoarul
lasă-mi intact infinitul dintre unu și zero
de-acolo descarcerată de amintiri te voi salva de tine
bisturiul extirpează gura în care duhului sfânt
îi rămâne numai
țipătul
013.067
0
RR