Textul ăsta m-a prins de la primele versuri și nu m-a dat drumul prea ușor. E un poem cu o energie aparte, cu un amestec de concret și fantastic care funcționează surprinzător de bine. Imaginea de deschidere, cu sârmele de pe inimă și perfuzia aruncată pe podea, e directă și vizuală, și cei 20 de euro lăsați pe noptiera de spital adaugă un realism aproape brutal care dă greutate întregului gest. E un început puternic.
Baronul Roșu ca metaforă pentru iubirea care vine din depărtare, din trecut, dintr-un alt timp, e o alegere îndrăzneață și, în mare parte, reușită. Îmi place că nu e explicată excesiv, că plutește între literal și simbolic, lăsând cititorul să completeze. Avionul bimotor cu două aripi ca o promisiune prost îndeplinită e unul dintre cele mai bune versuri din text, are acea calitate a imaginii care se lipește.
Secțiunea cu peștele la cuptor, sfecla, țelina și nisetrul care șoptește e un moment de umor tandru care sparge tensiunea și funcționează tocmai pentru că vine neașteptat. Versurile astea au o căldură domestică autentică, și contrastul cu Groenlanda și 1917 e tocmai ce face poemul interesant structural.
Finalul e frumos. Dragostea care trece frontiera fără pașaport, cu mâinile ridicate, și spune nu trageți, sunt vie, e o imagine cu forță reală. E genul de vers care justifică tot drumul până acolo.
Acum, câteva lucruri care ar putea fi șlefuite. Există câteva inconsistențe temporale, 1917, 1928, 2026, care în mod intenționat creează dezorientare, dar uneori par mai degrabă accidentale decât construite. Dacă rămân, ar merita să fie mai clar că dezordinea asta e voită, altfel cititorul mai puțin atent le poate citi ca erori.
Strofa cu vasalitatea e singura care mi s-a părut că forțează puțin, că nisetrul care vorbește despre vasalitate sună ușor artificial față de tonul organic al restului. Rima internă e amuzantă, dar cuvântul în sine pare adus din altă lume stilistică.
Pe partea tehnică, există câteva probleme mici care ar trebui corectate. Îndeplinită apare fără diacritice, la fel războiului. Mai e și suntețincă scris lipit, probabil o scăpare la editare. Spațierea din ultimele strofe e inegală și, deși pe poezie.ro formatarea poate face figuri, aici pare mai degrabă o problemă tehnică decât o alegere estetică deliberată.
Poemul are un suflu real și o voce distinctă. Nu seamănă cu altceva citit recent pe platformă, ceea ce e deja un lucru prețios. Merită continuat în direcția asta.
