În amintiri, și vechi și noi,
E soare mult, dar sunt și ploi,
Și tot acolo regăsim:
Iubirea, acest dar sublim.
Străbat cu gândul prin trecut,
Și-ajung până la început,
Și de acolo înapoi
Aduc
Când marea mi se face dor
De gând albastru, călător,
Adie arșița nisipul,
Și greu aș vrea să-mi treacă timpul;
Și sufletul se umple tot,
În caldul soarelui înot,
Și plec urechea pe o scoică,
Și
Ce simplu ar fi să fie simplu;
Să fie plin, fără să-l umplu;
Să fie mult puținul meu,
Și azi, și mâine, tot mereu;
Îndeajuns aș vrea să-mi fiu,
Să fug de tot ce e pustiu,
Și, când m-aștern, s-adorm
DF