Trimișii
de Sylvia Plath(2006)
1 min lectură
Mediu
Cuvântul unui melc în palma unei frunze?
Nu-i de la mine. Nu. Să nu-l accepți.
Acid acetic într-o cutiuță-nchisă?
Să nu-l primești. Nu-i veritabil.
Un inel de aur cu soarele-n el?
Minciuni. Deșertăciuni. Durere.
Chiciură pe-o frunză, imaculatul cazan
Bolborosind și troznind
De unul singur în piscul fiecăruia
Dintre cei nouă Alpi negri.
Cutremurare-n oglinzi
Marea-și scufundă oglinda-i de cenușă -
Iubire, iubire, tu anotimp al meu