Cântec de dimineață
de Sylvia Plath(2009)
1 min lectură
Mediu
Dragostea te-a-nceput, ca ora în ceasul de aur.
Moașa ți-a dat cu palma peste tălpi și țipătul tău
A răsunat peste stihii.
Ne-am bucurat de tine cu toții în cor. O nouă sculptură.
În muzeul plin de curente goliciunea ta a umbrit
Trăinicia noastră de piatră. Stăm în jurul tău ziduri clădite.
Îți sunt mamă la fel
Ca norul, urmele căruia
Se pierd în oglindă, oglindindu-te-anume pe tine.
A ta suflare de fluture
Licărește în noapte printre-aprinși trandafiri.
M-am trezit. Îmi sună-n urechi marea departe.
Þipătul mă scoală din somn, alunec din pat ca o vacă
Tărcată, într-o cămașă de noapte, largă ca timpul.
Ca de pisică gura ta deschisă. Pătratul
Ferestrei, luminându-se, înfulecă stele.
Câte-un sunet mai proaspăt pui în căușul cu sunete,
În dansul senin vocale senine, ușoare ca balonul în aer.