Toamna broaștelor
de Sylvia Plath(2009)
1 min lectură
Mediu
Vara îmbătrânește; mamă cu sângele rece.
Rare-s gâzele, firave.
În aceste palustre sălașe, doar noi
orăcăim și tânjim.
Diminețile se risipesc în somnul din jur.
Prin strufărișul adânc
molatic se-aprinde soarele. Muștelor le ducem dorul,
Bolește mlaștina.
Bruma picură paianjeni. E limpede
că spiritul belșugului
altundeva s-a aciuat. Jalnic,
slăbesc oamenii noștri.