Mică fugă
de Sylvia Plath(2005)
2 min lectură
Mediu
Degetele negre ale chiparosului amenință:
Nori reci trec pe deasupra.
Tot astfel surdo-muții
Fac semne orbilor,și rămân neștiuți.
Mie îmi plac declarațiile negre.
De pildă,norul acela,fără chip!
Alb ca albul ochilor tot!
Ochiul pianistului orb
La masa mea pe vapor.
Pipăia după mâncare.
Degetele lui aveau nasuri de nevăstuică.
Nu mă puteam opri să-l privesc.
El auzea Beetoven;
Chiparos negru,nor alb,
Complicațiile oribile.
Capcane pentru degete - tumult de clape.
Gol și prostesc ca niște farfurii,
Tot astfel surâd orbii.
Invidiez zgomotele cele mari,
Gardul viu de cimitir al Marii Fugi.
Surzenia e altceva
Ce pâlnie neagră,o,tată!
Îți văd glasul
Negru și înfrunzit,ca în copilărie,
Un gard viu de porunci,
Gotice și barbare,pur germane.
Morții strigă,din el.
Eu nu sunt deloc vinovată,de nimic vinovată.
Chiparosul atunci,Christ pentru mine.
Nu e tot atâta de chinuit?
Și tu,în vremea Războiului cel mare
În băcănia din California
Tăind cârnații!
Îmi colorează somnul,
Roșii,bălțați,ca niște gâturi tăiate.
Și ce tăcere era!
O tăcere mare,o altfel de tăcere.
Aveam șapte ani,nu știam chiar nimic.
Lumea se întâmpla.
Tu aveai un singur picior,și o minte prusacă.
Acum nori asemănători
Își desfac cearșafurile goale.
Și tu nu spui nimic_
Șchioapăt în amintire.
Îmi amintesc un ochi albastru,
O servietă cu mandarine.
Ãsta era așadar un om!
Moartea se deschidea,ca un copac negru,neagră.
Și între timp supraviețuiesc,
Gospodărindu-mi dimineața.
Astea mi-s degetele,acesta-i copilul meu.
Norii sunt o rochie de mireasă,tot așa de palizi.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sylvia Plath
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 235
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 52
- Actualizat
Cum sa citezi
Sylvia Plath. “Mică fugă.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/sylvia-plath/poezie/mica-fugaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.