Dansurile nocturne
de Sylvia Plath(2009)
1 min lectură
Mediu
Un surâs s-a prelins în iarbă.
Irecuperabil !
Și dansurile tale nocturne
Unde se vor pierde ? În matematici poate ?
Aceste pure salturi și spirale
De-a pururi vor străbate
Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămâne
Cu totul golită de frumuseți, de darul
Respirației tale ușoare, sau de mireasma ierbii
Atinsă de somnul tău, înflorire de crini.
Carnea lor nu suportă nici o atingere.
Calele, cute de gheață-ale eu-lui,
Iar tigrul făcându-se fercheș
Pete și o risipă de calde petale.
Cometele
Trebuie să străbată atâta spațiu
Atâtea întinderi de frig și uitare.
Și gesturile tale se desprind pe rând
Umane și fierbinți și lumina lor purpurie
Sângerând ca o rouă
Printre negrele amnezii ale cerului.
De ce mi s-au dat
Aceste lămpi, aceste planete
Care pogoară asemenea unor binecuvântări, asemenea fulgilor
În șase colțuri, albi
Pe ochii mei, pe buze, pe păr
Atingându-mă și topindu-se.
Nicăieri.