urletul limbii la nașterea poetului
de Ștefan Augustin Doinaș(2004)
1 min lectură
Mediu
într-o noapte în timp ce vuia
codrul din creștete
Dumnezeu mă soma c-o nuia
moale: rostește-te!
mă rosteam însă cum să-mi înalț
slava cu țipete ?
nici o scară spre cerul de smalț
nici un scripete
mă rosteam însă vai! ce arbust
gingaș e sîngerul :
cum să-ncapă în trunchiu-i îngust
dracul și îngerul ?
mă rosteam și dansau tot mai jos
astrele sprintene
Dumnezeu apăsîndu-mi gelos
burta sub pintene
mă soma și-am urlat ca din teasc:
fiara luminii mă
cotropește și – iată: îmi nasc
propria inimă !
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Augustin Doinaș. “urletul limbii la nașterea poetului.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/stefan-augustin-doinas/poezie/urletul-limbii-la-nasterea-poetuluiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.