Era un rai ca-n reveria Yadwighăi: o sofa de pluș în plină junglă,-n feeria nocturnă,-n care făceau sluj, \'nainte de-a-și ieși din vechea lor

Iartă-mă că m-ai visat urât!

O mânecă de cânepă albastră, o mânecă de cânepă e aspră ca viața marinarului pe mare. Pufos e-un șal de àngora la gât, dar nu-nflorește

Io, d\'o viață, circul supărat și-ncerc să vă spui că circul nu-i decât un cerc, cerc al cărui centru absolut e, pt. unii, saltimbanca, - a cu

lui Pavel Șușară Când ți-o fi, insule, mai dor de insule, trasează-i, pe tablă, cu dâră neoablă, insulei Creta, conturul, cu

O dată pe an sau de două țigara sau gura-mi fumândă binevoiește să toarcă fumul în formă de cerc: alt nimb în dispersie o

Când frez, când negru, când maro, - acest pantof al lui Miró pare, cum stă lângă o sticlă cu vin, pe suprafața mesei, că e, la rându\' lui, din

Ducându-te,-ntr-o doară, la un music-hall de mahala cu roșie lampă și, pe afișul vechi, o vampă leit ălor de la rampă ce-s, însă, vii și

Siccome la pietra gittata nell\' acqua așa precum piatra pe care-o simțeam afundându-se-n vacua lună a IV-a a anului (altfel frumoasă și care cu

VII) Nu seara cea ex arte suaui nu aceea ci aia mai dincoace când ăia (\'n așteptarea nu mai știu cui): o coaje mai morfolind (de pâine) mai

XI) Ce ape curg în albie: vagi dense meliflue \'n felul gumei arabice de-nfățișarea humei dar nu de var (căci purpurii): ce nume-i poți da

Spălai ferestre: geamul dintre noi părea să se subție, să se toace, răsșters cu verde spirt și ghemotoace de ziare vechi (de miercuri sau de

Domnișoară funambulă ce miroși a boule-de-neige și-mi faci pași de lunambulă cu un tigru,-n lesă, bej; domnișoară ambulantă ce,-n Bulogne, în

Și de-ai vedea-o prin vitrajul unui tramvai cu clopoței neglasnici, deși ia virajul, că numele, pe geam, al ei: M a r i a și-l scrie, ca apoi

Cel care ex anima racionali & humana carne subsistens întinde o _______________ funie între înalt paratrăsnetul halei de carne întinde

Pomii, ieri golași, azi umplu-mi pomiere cu larg bor: iată merii, iată merii, iată meritele lor. Fie ziua cât de mornă, într-un mai mai mult

Ideală, clima, pentru ospeți: icri moiu prima, stridii prospeți, camembert, langustă, ananasu (tot ce se degustă când cu nasu, când cu

\"Tot cerul e roz și lilà...\" (Al. Macedonski, \"Guzlà\") Că jocu-i de șah sau de loto cu piese din lemn de sicriu, eu, numele drasticei

Înfășurându-o-n vorbe ca pe-o pupă de vierme de mătase (care, însă,-și edifică gogoașa din ea însăși), nici un mai știe ce se află după acest

I) Să mergem la perușele bleu-gri cele ce nù știu să (ne) dea bonjur ci nu vă ofuscareți (vă conjur!) imaculatul dacă pedigri (al lor) pe

Ai intrat în august printre hâlci și halbe \'n demisolul unei simili-Evrope; faguri de zăpadă-n groase anvelope: pepenele verde, pepenele

Ah, spuneai, cum mă inspiră arborele, ale cărui foi sunt bronhiile unui stâng (sau drept) plămân de om! Ah, spuneam, e-amărăciunea (sau dulceața)

Muzee știu: cu câte-un vizitator ce pare a se privi pe sine \'n portrete ca-n oglinzi cât despre peizagii: lucarne sunt prin care străvede-se o

Avea aspectul unei prăjituri: când al unui tort în stil baroc, când al unei fine fondante rococo. Simțind că ți s-ar fi topit în gură, salivai, –