Valsuri nobile și sentimentale (II)
de Șerban Foarță(2009)
1 min lectură
Mediu
Ai intrat în august printre hâlci și halbe
\'n demisolul unei simili-Evrope;
faguri de zăpadă-n groase anvelope:
pepenele verde, pepenele galben.
Lebedele ouă nuferi și nenuferi,
la o vale-n, stinse, tonuri de rezeda,
pe ovale ape: nuferi și nenuferi,
ei te fac să suferi, domnișoară Leda.
Roze albe, roșii roze, roze roz;
ce frumoase roze! Parcă sunt pictate!
Una dintre ele fi-vei mâine, poate,
prin metempsihoză, \"par une symplérose\"*.
(Dar, vă rog, iertare pentru afectare!)
Și-ai ieșit, din august, nu făr\' de reproșuri,
care te încântă, care te vor pierde.
Lâncede oranjuri, ostenite roșuri:
pepenele galben, pepenele verde.
* \"La métempsycose en d\'autres espèces, les plus anciens Platoniciens l\'expliquent par une symplérose [i.e. le fait de compléter].\" (Victor Magnien, \"Les Mystères d\'Eleusis\")