Ultima și adio
de Șerban Foarță(2009)
2 min lectură
Mediu
\"Tot cerul e roz și lilà...\"
(Al. Macedonski, \"Guzlà\")
Că jocu-i de șah sau de loto
cu piese din lemn de sicriu,
eu, numele drasticei Clotho,
cu litere ronde,-l transcriu,
și numai pe foaie velină, -
ca dâra ce-o lasă un șlep
domol, și-ntr-o stare vecină
cu-aceea de beat de salep...
Că pâcla nu stăruie-n aerul
èpocii, deci, fie-mi crez;
că firul se toarce din caierul
lânii de zahăr; că frez,
și oranj, și albaster, colorile
zilei acesteia sunt.
Eu, mecanismele orii, le
\'mbrac în cămașă de unt.
Ah, viața! Ce feerie,
cu lămpile-n zarzări, ca la
un bal de periferie,
sub cerul tot roz și lila, -
lila fiind cerul și,-așijdeir,
având a fi, el, numai roz,
când, fără patimă, niște
rocade-ncerc, sau câte-un loz.
Că norul nu-ntârzie-n aerul
èpocii,-mi place-a credea;
că firul se toarce din caierul
dulce, ca o acadea;
că tot ce se-ntâmplă,-i spre binele
lumii,-ntre lumi, celei mai
bune... Ah, noi și albinele
într-un de-a pururea mai!
Ah, noi și,-n ghivece, micsandrele
într-un de veci Floréal,
juni și ferice sub tandrele
stele sclipind ireal!
(Ci sub galbena lună, ca sulful,
fluturii, - și, și eu sunt,
cu vântul, în stare să suflu
polenu\' lor magic, în vânt!)
*
Ah, viața, cu munci și cu zile,
cu forfotă și cu paragină!
Brusture, azi, și zambile
să-mi crească, pe ultima pagină,
las, - cea pe care Atròpos
retează fir șubred și, ah,
alungă-n netimp și atopos
biet jocu-mi de zaruri sau șah.