Radu Gyr›Poezii

Tu iarăşi ai, om bun de azi, Crăciun, cu ramuri verzi de brazi. Colindul Sfânt tu iar îl ai, Din glasuri coborând din rai. Azi iarăşi vine

Amare sunt plecările deșarte Ducând pe ele stropi de sânge sfânt; Dar mai amare-ntoarcerile sânt Când poartă răni aduse de departe. În

Ca de dincolo de lume, vine plin de colb, faţa dârză, mâna-n şold, armăsaru-n spume. Fruntea-i creşte mai înaltă, pletele în

Noi nu am avut tinereţe, să spumege viaţă în cupe. Priveam cum din crengi pădureţe un fruct de otravă se rupe. Nici lauri, nici mîrţ şi

Năpraznic străluci în azur, că ne doare privirea de crâncenu-Ți soare și ochii, orbiți de lumina grozavă, nu văd cum îi fulgeri din

Sapă, camarade, sapă Au venit alţi morţi pe drum. Frunţi de ceaţă, ochi de fum, pentru viermi şi pentru groapă. Alte cruci, pe alt

Atât de mult în ticăloasa Şi-n lunga-ţi clocotire-am fiert, Că nu credeam să-ţi iert pucioasa Pe care-acum zâmbind ţi-o iert. Azi, viaţă,

Muniţii, cai şi oameni, zvâcnim în lungi coloane, cu mucegaiul ploaie, şi somnul în ciolane. Omizi lichefiate ne curg pe sub cămaşă, când

Sfinţită fie pâine şi fiertură şi vinul de pe masa mea sfinţit de pleci în zori cu zâmbetul pe gură, ori de te-ntorci plângând în

Tu iarăşi ai, om bun de azi, Crăciun, cu ramuri verzi de brazi. Colindul Sfânt tu iar îl ai, Din glasuri coborând din rai. Azi iarăşi vine

Curg trențele ca jalea, ca ploaie, peste ciolanele ce-mi ies prin piele. Năluca mea, sucită strâmb sub straie, din rășchituri s-a tras și din

Cu îngeri ce se îndurau să vină Veneau smochine din Ierusalim, Iar noi pândeam prostește, dar sublim, La geam, un Moș Crăciun de

Pe sub fereastră trec sicrie cu trupuri reci de camarazi ; trecură ieri, trecură azi, numărul lor cine-l mai ştie? Căruţul tras de un

Adesea când adormi, poete, pe-un stih zbârlit de-mpotriviri, prin colțuri luna își trimite năluciri cu harfele subțiri. Atunci la masa

Sunt jumătate-nsămânțat în lut, ciosvârte vii sădite în ogoare, prăsilă pentru leaturi viitoare și rădăcini înfipte în trecut. Târâș,

• Și-acum la poarta nimănui Ți-ai flutura în prag sărutul Spre tot ce ieri, sfințindu-și lutul, Ți-a fost aripă, rug și cui. Azi poți

• Pe-aici s-apleacă ramuri să te doară, Cum umerii s-apleacă pe-amintiri. Cândva parc-ai murit în altă ţară Şi-acum parcă te-ntorci de

Vă privesc prinse zdravăn de glezne cu nituri, Fac pas, vă aud zornăind fierăria, Crâncen mă simt priponit de garnituri, Aşa m-a legat de

Nu știi nimic. N-auzi o rază. Atingi, nu simți. Privești, nu vezi. Ți-s ochii treji și tâmpla trează, dar dormi ca iarba sub zăpezi. Ard

Haine de temniţă, roşii, cu vine ca smoala pe ele… Mi s-au făcut carne pe oase, mi s-au făcut piele. Din teaca lor vie nu pot să mă smulg şi

Toată noaptea ploile toamnei se joacă sărind din băltoacă-n băltoacă. Toată noaptea lipăie cu picioarele goale peste morți, ca să-i

Sus, bătrâne lup de mare! Sus, bătrâne lup! Pe punte! Pânză, umflă-te mai tare! Gata, tunurilor crunte! Ca o navă-n auroră, clipa lunecă

Frânţi de-ntrebări sau gârbovi de suspine, – o, Tată, ce prin veacuri Te strecori – nicicând nu vom urca până la Tine, nici Tu până la

O cărăruie plânge prin muşeţelul mic, o alta unduieşte pe lângă vis, şi piere sub viţa unde crinii, ciobani de borangic, îşi păstoresc în