Omar Khayam›Poezii

Viața se grăbește, rapidă caravană. Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa. Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană, Mai toarnă-mi

Ramii sa mai ciocnim o cupa La hanul vechi de pe coclauri Caci pentru vin si pentru tine Mai am in sin trei pumni de aur. Ramii sa-nmormintam

Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că

Miresme, cupe, harfe si bucle aurii O, jucarii sfaramate de vreme, jucarii! Gand, fapta, renuntare, virtuti cainti si rugi Cenusi pe care timpul

O, vinul mă inundă în marea lui lumină! Se risipește ceața ce-a fost sau ce-o să vină. Cad lanțurile grele de rob întemnițat Și într-un

Când n-oi mai fi, cu mine se vor stinge și rozele, și vinuri parfumate. N-or să mai fie răsărituri de soare, nici apusuri, nici bucurii, nici

Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi in ochii săi Că nimenea nu

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, lar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al

Larma. Targ. Olarul cu miscari domoale calca in picioare, calca lutul moale, ce-i sopteste tainic: \"Frate, mai usor, mai cu mila: maine lut

Grăbite ca și apa și repezi ca un vânt Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puține. Și, totuși, două zile indiferente-mi sunt: Ziua de ieri și

În sfere fără nume înalt m-am avântat, Dar zboru-a fost cădere în cercul pământesc. Și n-am avut cui taina aici s-o-mpărtășesc. Și plec

Credință și-ndoială, eroare și-adevăr, Ca boaba unei spume, ușoare sunt și goale. Opacă sau bogată în irizări de cer, Această boabă-i chipul și

Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârșită? Disprețuiesc și libertinii, dar și credința ipocrită. Voi merge-n Rai sau în

Dă-mi cupa și ulciorul! Să bem, fermecătoare Făptură plămădită din rouă și eter! Câte minuni ca tine zeflemitorul cer De mii de ori

Miresme cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți căinți și rugi: Cenuși pe care

Spuneți-mi, ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă, Sau să te tângui zilnic cu sufletul pustiu, Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau să

Să nu-ți dezvălui taina din suflet celor răi. Nebunilor nu spune durerea niciodată. În zâmbet să te ferici de toți semenii tăi. Nădejdile, ascunse

Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios În flăcări să mă ardă, căci, iată, vine ceața. Vin! Nu importă care. Nu sunt pretențios. Pe cel mai bun

Să-ți faci puțini prieteni. Din tine nu ieși. Căci prea des falsitatea credința ne-o înfrânge. Când ți se-ntinde-o mână, \'nainte de-a o

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, lar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum. Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe. Tu află adevărul din adâncimi de cupe: Că totul

Să-ți faci puțini prieteni. Din tine nu ieși. Căci prea des falsitatea credința ne-o înfrânge. Când ți se-ntinde-o mână, \'nainte de-a o strânge,

Fii vesel căci, tristetea o să dureze pururi! Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi. Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă, Se

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum. Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe. Tu află adevărul din adâncimi de cupe: Că totul pendulează