Viața se grăbește, rapidă caravană. Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa. Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană, Mai toarnă-mi

Ramii sa mai ciocnim o cupa La hanul vechi de pe coclauri Caci pentru vin si pentru tine Mai am in sin trei pumni de aur. Ramii sa-nmormintam

Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că

Miresme, cupe, harfe si bucle aurii O, jucarii sfaramate de vreme, jucarii! Gand, fapta, renuntare, virtuti cainti si rugi Cenusi pe care timpul

O, vinul mă inundă în marea lui lumină! Se risipește ceața ce-a fost sau ce-o să vină. Cad lanțurile grele de rob întemnițat Și într-un

În astă-seară vinul mă-nvață-un sens mai pur: Cu sînge cast, de roze, paharele ni-s pline, Iar cupa-i modelată din închegat azur. Și noaptea-i

O, vino cu bătrânul Khayyām, și vezi de-nvață Înțelepciunea-i sfântă: știm că această viață E-un zbor înfrânt, iar restul atât e - o

Când n-oi mai fi, cu mine se vor stinge și rozele, și vinuri parfumate. N-or să mai fie răsărituri de soare, nici apusuri, nici bucurii, nici

Larma. Targ. Olarul cu miscari domoale calca in picioare, calca lutul moale, ce-i sopteste tainic: \"Frate, mai usor, mai cu mila: maine lut

În juru-acestei roze plutește-o fină boare. E-un nimb fragil de ceață? Vrej de parfum e oare? Un rest din vălul nopții e părul tău de maur?

Da-mi cupa si ulciorul! Sa bem, fermecatoare Faptura plamaduita din roua si eter! Cite minuni ca tine zeflemitorul cer De mii de ori schimbat-a in

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, lar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al

Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi in ochii săi Că nimenea nu

Grăbite ca și apa și repezi ca un vânt Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puține. Și, totuși, două zile indiferente-mi sunt: Ziua de ieri și

În sfere fără nume înalt m-am avântat, Dar zboru-a fost cădere în cercul pământesc. Și n-am avut cui taina aici s-o-mpărtășesc. Și plec

Credință și-ndoială, eroare și-adevăr, Ca boaba unei spume, ușoare sunt și goale. Opacă sau bogată în irizări de cer, Această boabă-i chipul și

Spuneți-mi, ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă, Sau să te tângui zilnic cu sufletul pustiu, Îngenunchind în templu? Dar eu nu vreau să

Miresme cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți căinți și rugi: Cenuși pe care

Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârșită? Disprețuiesc și libertinii, dar și credința ipocrită. Voi merge-n Rai sau în

Dă-mi cupa și ulciorul! Să bem, fermecătoare Făptură plămădită din rouă și eter! Câte minuni ca tine zeflemitorul cer De mii de ori

Să nu-ți dezvălui taina din suflet celor răi. Nebunilor nu spune durerea niciodată. În zâmbet să te ferici de toți semenii tăi. Nădejdile, ascunse

Trăiesc iar anii tineri. Aprinsul tămâios În flăcări să mă ardă, căci, iată, vine ceața. Vin! Nu importă care. Nu sunt pretențios. Pe cel mai bun

Să-ți faci puțini prieteni. Din tine nu ieși. Căci prea des falsitatea credința ne-o înfrânge. Când ți se-ntinde-o mână, \'nainte de-a o

I WAKE! For the Sun, who scatter\'d into flight The Stars before him from the Field of Night, Drives Night along with them from Heav\'n, and