Grădinele amăgirii
de Mateiu I. Caragiale(2005)
1 min lectură
Mediu
Grădinile amăgirii te-așteaptă-acolo unde
Apusa tinerețe s-a ofilit de dor,
Și apa ce-ațipește, în luciu-i rânjitor,
Visările-ți oglindă și-ncheagă-ale ei unde.
Și când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde
Și mut, văzduhul veșted tresaltă-n lung fior,
Va răsări iar umbra cu chip înșelător
Cu ochi a căror taină tu n-ai știut pătrunde.
Dar, în zadar vei cere viclenei năluciri
Să-ți mai învie-o clipă a stinsei fericiri,
Că va pieri, zâmbindu-ți, cu degetul la gură,
Și singur iar vei plânge în searbedele zori,
Amara soartă care te-a prigonit cu ură,
Încununându-ți fruntea cu mohorâte flori.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mateiu I. Caragiale
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mateiu I. Caragiale. “Grădinele amăgirii.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mateiu-i-caragiale/poezie/gradinele-amagiriiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.