Clio
de Mateiu I. Caragiale(2005)
1 min lectură
Mediu
Mi-a îngânat stăpâna: \"Nu-n file-ngălbenite
Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești.
Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,
Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.
Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,
Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,
Par pajere-ncleștate de zgripțori din povești
Umbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.
Dar ceața serii-neacă troianele de jar.
Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar,
Ascultă mândrul freamăt ce-n el deșteaptă vântul,
Ca-n obositu-ți suflet de vrajă răzvrătiți,
Când negrul văl al nopții înfășură pământul,
În gemăt să tresalte străbunii adormiți.\"
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mateiu I. Caragiale
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mateiu I. Caragiale. “Clio.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mateiu-i-caragiale/poezie/clioIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.