Călugărița
de Mateiu I. Caragiale(2009)
1 min lectură
Mediu
În sfânta mănăstire de-ai mei parinți zidită,
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,
Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,
Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.
Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,
A țării mândră Doamnă- dar lumea m-a uitat-
Și-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.
Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodul
De când cu ostea-i, ursitul meu, Voevodul
Purces-a să înfrunte păgânele urdii;
Din șea îl prăbușiră hangerele haine-
De-atunci cad în ruină mărețe curți pustii
Și eu îmi rog sfărșitul, dar moartea nu mai vine.