Înțeleptul
de Mateiu I. Caragiale(2005)
1 min lectură
Mediu
„Bea voios și ospăta...“
El de măriri deșerte, de faimă, nu visează,
Domnia n-o râvnește, de curte stă străin.
Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,
Pe toți îi miluiește, cunună, creștinează.
Dar armele iubește și caii, des vânează,
Și-mbelșugata-i viață își toarce firul lin,
Mărinimos și darnic, cu cugetul senin,
El tot mereu petrece și bea și ospătează.
Așa un veac trăit-a, voios și înțelept,
Și când l-au dus în raclă cu mâinile pe piept,
L-a plâns ca pe-un părinte mulțimea-ndurerată;
Și dacă cronicarii uitării-l hărăzesc,
În cântece-amintirea-i e de popor păstrată,
Și tainic pe mormântu-i bătrânii ulmi șoptesc.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mateiu I. Caragiale
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Mateiu I. Caragiale. “Înțeleptul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mateiu-i-caragiale/poezie/inteleptulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.