Mărturisire
de Mateiu I. Caragiale(2005)
1 min lectură
Mediu
Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale,
Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăți,
Pe ea boarea nu adie, veșnic dorm undele-i pale,
Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăți.
Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,
Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc,
Strajă a singurătății trist veghează pe colină,
Și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.
Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge,
Spulberată-i fu mireasma de-al restriștii aprig vânt,
E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge,
E o candelă uitată ce se stinge pe-un mormânt.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mateiu I. Caragiale
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Mateiu I. Caragiale. “Mărturisire.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mateiu-i-caragiale/poezie/marturisire-119994Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.