Johann Wolfgang Goethe›Poezii

Îmi iau adio din privire, Căci gura nu-l poate rosti, Prin locurile de iubire Mă-ntorc să le găsesc pustii. Ce tristă e făgăduința Chiar

Eu n-as sta in tovarasia lui! Cum se apropie, pe loc De toate parca-si bate joc, Si pare manios; Il vezi ca de nimic nu-i bucuros; Pe frunte

Ce zvon de copite-i în noapte și vânt? Copilu-i cu tatăl pe-al șelei veștmânt. El strânge băiatu-n al hainelor fald, Să-i fie lui moale, și tihnă,

Tăcere deplină Pe culmi; O zbatere lină Prin ulmi Respirând se pierdu. În pădure pasărea tace. Așteaptă; în pace Curând ai să adormi și tu.

Sării pe cal - o vijelie! Și vâjâind gonii prin ulmi; Plutea amurgul pe câmpie, Iar noaptea se-anina de culmi. Pe-un vârf înalt măreț

Expertul : Bun, bravo, domnul meu ! Doar partea stîngă Nu-i chiar ca dreapta, Iar aici E-un pic forțat, Iar buza Nu-i prea firească,

Nălțînd un vultur tînăr aripa-i Prădalnică, L-a nimerit săgeata vînătorului Și-i reteză aripei drepte O vînă. În crîng de mirt s-a

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută? Te-ai dus fără păreri de rău? În încăperea-acum tăcută Aud într-una râsul tău. Cum călătorul

Odată un băiat avea Un porumbel pestriț, frumos, gingaș, Din gura lui mîncare îi dădea Cu-atîta drag cum face-un băiețaș. Și de hulub avea

¡Oh tú, la hermana de la luz primera, símbolo del amor en la tristeza! Ciñe tu rostro encantador la bruma, orlada de argentados

Über allen Gipfeln Ist Ruh, In allen Wipfeln Spürest du Kaum einen Hauch; Die Vögelein schweigen im Walde. Warte nur, balde Ruhest du auch.

¡Deja que adiós te diga con los ojos, ya que a decirlo niéganse mis labios ¡La despedida es una cosa seria aun para un hombre, como yo,

Un giovane venne da Atene a Corinto, qui ancora non sapevano chi era. Sperava nel favore di un cittadino; i padri erano stati ospiti a

Willst du immer weiterschweifen? Sieh, das Gute liegt so nah. Lerne nur das Glück ergreifen, denn das Glück ist immer da.

Nur wer die Sehnsucht kennt, Weiß, was ich leide! Allein und abgetrennt Von aller Freude, Seh´ ich ans Firmament Nach jener Seite. Ach!

Was zieht mir das Herz so? Was zieht mich hinaus? Und windet und schraubt mich Aus Zimmer und Haus? Wie dort sich die Wolken Um Felsen

Dem Geier gleich, Der auf schweren Morgenwolken Mit sanftem Fittich ruhend Nach Beute schaut, Schwebe mein Lied. Denn ein Gott hat Jedem

La regina sta nella sala eccelsa, su mille candele la fiamma risplende; dice al paggio: «Corri in fretta, la mia borsa da gioco vorrei avere. È a