Al dracului am fost, cu patimă în toate -viața mea a curs întâmplătoare- atâtea drumuri am avut în față dar am ales mereu câte-o cărare n-am

Poeții când există e-o minune Poeții nu se nasc ei sunt născuți Poeții nici nu dorm numai visează Poeții niciodată nu-s prea mulți Poeții n-au

Când voi lăsa în urmă numai umbra nu spre moarte mă voi îndrepta ci în brațele mamei mele cum astfel fiecare ajunge în brațele celei ce l-a

Țigarea - eterna hrană a așteptării mărunta lumină la care se încălzește singurătatea arderea abia văzută a cablului vieții mele până la dinamita

Trăiesc pe spinarea mea sar din mine am casă la aeroport beau aer mănânc aer sunt singur ocolit ca stâlpii cu emblema cap de mort nevastă-mea

pater noster în creștere slabule căruia îi trimitem incunabule, azi îți traduc urlând: să fie - îți cer - precum pre pământ și în cer, de-aproape

Plecasem - erai prea fragilă devenisem calul tău verde de pe perete - și cum treceam cu umerii căzuți adânc în uitare, câțiva cheflii lălăind

Bouarul dacă e bouar Nu lovește cu capătul gros al bâtei, Pentru că riscă să-și vadă șoldită întreaga turmă iar la o adică nu mai are în ce să

Pe cât ești de frumoasă, pavoazată, pedantă, îmbufnată, sclifosită - să-ți intre-n cap odată și odată: n-ai să ajungi și altuia iubită! ai vrut

După-amiază - au adormit bătrânii în parcuri pe bănci, vântul le mai fumează țigările vântul le mai citește ziarele ce să facă ei

De cum octombrie apare iar scad un an din câți mi-au mai rămas și spun: voi duce-o viață ca și alții, de toate neghiobiile mă las! dar - nu

Încă nu m-am desprins de o idee fixă încă mai port pe ochi un bandaj de ziare încă adorm cu manuscrisul sub cap și visez poezia care să mă

Cel care a dormit cu fruntea pe sârma unui zeu în contemplare va încerca zadarnic să atingă o margine a realului de tot ce i-a fost

De faptul că exist am luat cunoștință în noaptea cutremurului din \'40 când peste mine s-au răsturnat vrafuri de cărți în casa unchiului meu

Pentru că vorbirea mea poate fi vântul care ascute stelele Pentru că nimic din viață nu pretind să trăiesc pentru mine Pentru că pe harta

dar eu tu care ești acolo bat cu picioarele-nghețate deschide dar eu tu care ești rănit nu mă mai recunoști azi nu mă mai recunoști dar eu tu cel

Sunt un om tăcut, nu aparțin nimănui. Spuneți-mi asta femei ce zilnic vă ștergeți de zidul casei mele. și tu omule ce cari gaz bătrână stafie în