Orpheus - II
de Ioanid Romanescu(2011)
1 min lectură
Mediu
Cel care a dormit cu fruntea
pe sârma unui zeu în contemplare
va încerca zadarnic să atingă
o margine a realului
de tot ce i-a fost hărăzit
arareori se va apropia -
cu ochi halucinați de spaima
că-l urmărește cineva din vis
orbul antic pe care privirea
îl incomodase-ntr-atât să-nțeleagă
așteaptă pe țărm cu o bâtă -
la fel, de el însuși, se apără