fum
de Ioanid Romanescu(2014)
1 min lectură
Mediu
Țigarea - eterna hrană a așteptării
mărunta lumină la care se încălzește singurătatea
arderea abia văzută a cablului vieții mele
până la dinamita pe care moartea mi-o puse
într-un loc secret
țigarea - indiciul drumului meu în noapte
prietenul desăvârșit otrava mea
cântecul mut
speranța și durerea speranței deșarte
semnul că mă apropiu
semnul că mă îndepărtez
semnul răbdării de a privi cum crește o floare
semnul de a pleca neînțeles
țigarea-mi luminează gura care plânge
și ochiul tremurând întredeschis
ca o țigară ard și eu pe buza lumii
apoi voi sta un timp la margine de drum
un capăt de țigară peste care a nins