Ilarie Voronca›Poezii

\"l\'axe du monde passe par tes hanches\" B. Fondane inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă privirea-n desfrunzire pe-o gură precum

Ce mladios e piciorul asinului ca un deget copita mica atinge clapele pietrelor coapsele au o leganare in mers ca apele asinul cunoaste pleoapa

I Supapă ora în alamă și disc Sângele face salturi de necrezut subteran, Aici pasul ca un cuvânt, geam deschis Câmpul între coaste plug sau

I Închis abur după amiaza în grilaj stea; Înger trenul înaintează cu degetul pe buze, Rupe serenadele mașinilor de scris, Toate planetele au

Bucurii îngăduite Cum se bucură de eleganța trestiilor,rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării în

Trâmbița primăverii a sunat peste orășel. Aerul limpede cum e apa de fântână. Fereștile s-au deschis, băncile s-au înnoit. În sulfet: amintirea ca

pe câmp ceștile florilor ca pe o tavă se înfioară în stânjenei licoarea lunei albăstrele urcă spre cer o apă suavă iedera: tremurare în argint a

Tălăngile vacilor au vrăjit buruienile iarba își înclină elegant trupul ca o dănțuitoare sub stâncă gușterul izvorului se trezește viorile pomilor

sunt la varsta cand pe dinafara ca si pe dinauntru am adoptat un contur destul de stabil precum un rau care dupa ce a zigzagat printre

RIEN n\'obscurcira la beauté de ce monde. Les pleurs peuvent inonder toute la vision. La souffrance. Peuvent enfoncer ses griffes dans ma gorge. Le