(...) Mi s-a întâmplat să privesc cu uimire, pe drumeagul unei păduri, o furnică opintindu-se ca să târâie între piciorușele ei o bucată de pai

Într-un amurg cenușiu de decembrie, străbăteam orașul. Mergeam cu umerii încovoiați, cu gulerul pardesiului ridicat. Din când în când, mă uitam la

Coloane-apoteoză prăbușite-n aer. Vuietul mării care-și încearcă instrumentele ca o orchestră înaintea începerii concertului. Violoncele aceste