Grigore Vieru›Poezii

Chipul tău, mamă, Ca o mie De privighetori rănite, Ochii tăi În care s-au întâmplat Toate Câte se pot întâmpla Pe lume! Lacrima ta: Diamant

La zidirea Soarelui, se știe, Cerul a muncit o veșnicie, Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu. Domnul cel de

Merg eu dimineața, în frunte, Cu spicele albe în brațe Ale părului mamei. Mergi tu după mine, iubito, Cu spicul fierbinte la piept Al lacrimii

Cerul e țesut din stele, Luncile – din floricele, Numai dorul strămoșesc – Din cuvântul românesc. Din pământ izvorul iese, Grâul – din semințe

-Numele și prenumele? -Eu. -Anul de naștere? -Cel mai tânăr an când se iubeau părinții mei. -Originea? -As și semăn Dealul acela din

Pruncii îl zuruie. Bătrânii îl visează. Bolnavii îl șoptesc. Muții îl gândesc. Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl cheamă. Iar

Iar buzele tale sunt, mamă, O rană tăcută mereu, Mereu presurată cu țărna Mormântului tatălui meu. O, buzele ce sărutară Al tatei mormânt Mai

Lui Ozea Rusu Copiii leșină, nu-i bine, Și moarte picură din nori. Și chiar izvorului îi vine Un fel de greață uneori. Atâtea vorbe și

Iepurașilor li-i dată O problemă complicată. Și în bănci perechi – perechi, Scriu pe frunze de curechi Tot cu morcovi subțirei: Un fel de creion

Rostesc cuvinte Ca să iau aer. Adorm, Ca să nu mai știu. Tai pâine, S-o bucur pe mama. Ascult mierla, Ca să nu mint. Mă uit la tei, Ca să nu

Ah, tot mai liniștit mi-e verbul Și dragostea și-a mea viață. Ca floarea pomului pe apă Îmi curge somnul lin pe față. Arată-mi-se-n vis un

Aricioaica-n umbra florii Își grijește ariciorii, Îi tot spală de cu zori Pe botic și ochișori. Doar pe spate, doar pe spate Să-i grijească nu

Soarele jos a picat, Soarele, soarele, Ca rochia ta din pat, Soarele, soarele. Cade o frunză din înalt, Frunzele, frunzele, Ca palma mea din

Merg pe pământ Și sun ca vioara. Toate îmi par că sânt Prima oară. Ca un copil Aștept dimineața, Până la lacrimi Mi-e dragă viața. Orice

La Mănăstirea Căpriana Bate un clopot în zi de duminică La Căpriana rană pe rană, Rană pe rană se vindecă. Intră în templu, om al

Mama mea viața-ntreagă A trăit fără bărbat. Singurei eram în casă Ploi cu grindină când bat. Mama mea viața-ntreagă, Stând la masă, ea și

Mariei și lui Marcel Dinu Doamne sfinte, auzi-ne, Cum ți-auzi albinele! Doamne sfinte, vezi-ne Cum îți vezi livezile! Că pe meri sunt numai

Bre muscale, am ostenit Să te-ascult necontenit, Să te-ascult neîncetat Că m-ai fost eliberat; Că m-ai ajutat isteț Să trăiesc un timp

Cămașa ta e la fel Cu cea a soldatului, Ah, firule de iarbă! Cum de nu bocănești pământul cu talpa Și tu, Cum de n-ai și tu general Fiind la

Lui Titus Vâjeu Frate, am văzut țări bogate în care-aș fi rămas la fel de sărac. Frate, e plină lumea de punți pe care trebuie să le

Dacă ești bărbat, nu lăcrima, ci sângele să-ți verși în mijlocul mulțimii oropsite. Și nu blajina pâlpâire-a lumânării, ci fulgerul

* România este o țară plină de câmpii, munți, ape, cântece, istorie și granițe. * Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată. * Dacă

Domni din țări depărtate Vin la noi să vadă Eclipsa de soare. Sunt multe azi de văzut. Tați sărind ca armăsarii Pe fiicele lor. Nepoți

Unde sunt frunzele hrănite cu sângele dragostei noastre?! Unde e sângele verde al frunzelor tinere?! Și apele unde sunt Limpezi de sufletul