De ce-ai dat, Doamne?!
de Grigore Vieru(2008)
1 min lectură
Mediu
Lui Ozea Rusu
Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.
Și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulți se mută,
Văzând că-n viață nu au loc.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grigore Vieru
- Tip
- Poezie
- An
- 2008
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Grigore Vieru. “De ce-ai dat, Doamne?!.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/grigore-vieru/poezie/de-ce-ai-dat-doamneIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.