Gheorghe Tomozei›Poezii
(119 texte)Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936, București - d. 31 martie 1997, București) este un poet și un eseist român contemporan. Am fost o vreme la Biografia completă →
Tratatul despre fluturi
...Fluture: parafa cu herbul celui vândut pe treizeci de fluturi * rană zburătoare * (el se târăște zburând) * e uriaș, înălțat pe potcoave
Vieți paralele
Tu ți-ai pus după ureche cercei de cireșe, tu aștepți vara și deretici în scrinul de scoici. Tu miroși a acel nedefinit ceva care cade pe noi
Vertical
Șira de spinare poate să cadă oricum dar nu în genunchi, sângele nu se-ncovoaie, ochiul numai sub o singură pleoapă se poate trage. A lui. Sunt
Terține
Cu zugrăveli stângace umple văzduhul ploaia, și cu culori sărace. (C-un fulg de nea, odată, am luminat odaia copilăriei, toată...) Ca-n
Vulgata
Aproape că-mi părea dulce bătrânețea mâinii mele drepte îngropate-n hârtii până la osul frunții. Simțeam pe suflet gustul înțelepției și al
Tribul roboților
E tribul roboților. Ei își sculptează pereții peșterii cu oasele celui din urmă computer. Pietriș de roți dințate le sună sub pași și-apoi se
Veche dramă
Cu crengile-l vom trage în moarte pe Avesalom spânzurat de părul negros, om și cal, os cu os! (Își purta, blană de miel moartea, cu el, prin
Un tren
Moment de seară într-o gară mică, până să cadă cea dintâi zăpadă, ceasornicul cu limbile-n tăgadă, gazornița cu afumată sticlă și-n jur pustiul.
Rost II
Să ai un cap milenar mâna stângă să aibe ani 43 53 cea dreaptă să ai buze de ani optâșpe și cu o inimă împrumutată de la cimitirul de
Un echilibru
Și nestatornicia, neașezarea ori vidul, trebuie să aibă un fel de Odaie unde să nu le ajungă frigul și unde să se spele de ploaie... În toate, un
Un stârv
Domnului Charles Baudelaire Într-o grădină-a verii ucise-ntârziam cu tine, sub cupole aproape să se rupă însângerând în unghii gutuile din ram ca
Treptele
Trag după mine o Formă prin coridoarele înghețate (ia-ți cunoscut frângerea, gustul) trecută prin umilințe și trufii carnivore; trag după mine
Uitare
Timpul curge din cochilii peste țărm, peste nisipuri, cum, înceată, își desprinde frunzele sărate, marea. Râzi și glasul se consumă, galeș
Transfigurare
Vai, ce urât mă regăsesc uneori, crestând hârtia, ca pe-un crin bolnav, cu unghiile lungi, cuprins de teamă... Par în chiliile cu lespezi
Ulise
Așa cum mă-nvățară mai vechii și mult vechii, muiericele glasuri când îmi doboară grechii mi-astup cu ceară scoicile, două-ale urechii, pereche
Un fel de humorescă
Mori de vânt, trase pe tălpi de sanie cu dulăii domnișoarelor bătrâne; Sahara traversată de urșii albi ce doboară arborii de
Vorbe
Primăvara a fost restaurată, vara a fost pusă la punct, toamna a fost restabilită, iarna e cum a mai fost...
Unde e casa?
Din fiecare casă sunt gata să plec sub al oglinzilor tainic înec, pot pleca oriunde, dar mai ales nicăieri ori, poate sub arcada zilei de
Ultimele știri din paradis
...Îngerii scriu articole de legi ori clocesc săgeți și în pauza de prânz ling sare. La cerere, ei rup sintaxa ploii . greabăn de cal
Trezorier
Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse în mine umbra ei să se sculpteze cu dulci firide și conture treze; i-aduc o pernă plină-ochi cu
Vechilor auzuri
Știi să-l auzi din, fără greieri, casa, pe greierele-literă cum sare din raftul cărților înșelătoare (dar nupțial ce l-a primit mireasa?) Din
Villonescă
Culori borțoase, deșuchete . (din frunză cursă și rachiu) alb îl purta în trup pe verde, rosu mișca-n potrocaliu . culori strivite de
Vultur
Să-l știi pe vultur, sus, peste bisericile lui de piatră, să se facă repede toamnă când bate el din aripă, trei zile să cadă frunza când face el
Zăpada mieilor
Zăpada mieilor, dar nu mai ninge cu miei, mieii spânzură-n măcelării, disecați, grațios, ca-n iubire, femei decupate din dantelării. Ca ei sunt
