Gheorghe Tomozei›Poezii

A fost demult... și Daliei, crăița, i s-a pierdut, de bună seamă, vița. Doar basmul ne-amintește câteodată că fata a rămas nemăritată. Se vede

Săngele meu de lumină e beat, dimineața și-a prăbușit în mine cupolele, dar în albia în care mama spăla, cupolă înnegrită de aburi . se strângeau

Ninge cu mălaiul meiului peste Bucureștii Mateiului și-i vremea lașei tăceri când prietenii se trag spre muieri și nimeni nu se înfruptă din

La capătul zilei urc într-ale ploii vitralii newtoninele culori primordiale, filtrate de trandafiri și de dalii în risipite petale... Apoi te

Curg animale jupuite din cărți, cineva face focul sub ultima zăpadă În vreme ce chiromantul bătrânei cetăți îi citește viitorul, în palma

...După patrujdoi de kilometri el cade-ntre grecii înfricoșați, urlă: .Am învins!. și moare. L-au întors cu fața spre ei spre a-l iubire dar

Într-adevăr, m-a chemat neștiuta îndoitură a genunchilor, unde carnea-i neocrotită, dar nu trebuia să-mi cauți gura. Sunt cu o mângâiere mai

...Zăpada e mănușa cu care-mi cauți gura...

Degetele pot fi oase mincinoase, iar cele mai mincinoase dintre ele se însemnează cu inele...

Au înghițit-o zările ursuze, lin lunecând, se stinse așadar și codrul cade într-un vis amar ca un sărut neîmplinit, pe buze...

Tu minți cu dinții, vezi cu tâmpla, tu uiți cu părul...

E o carte în care se cade să le știu adunate viață și moarte Ca două, poate, de cană toarte, deșarte și adevărate. Ei sunt, ca-n vis un zid

Cu-amara îndârjire a dacilor bărboși, pe lespezile Romei târâți, roși de sarcasme, sub scuturi vechi, ca pleoape căzând pe ochii scoși și sânge

Un fulger tânăr sângele-ți despică și pentru-o clipă-n sânge ninge surd, zăpada se străvede printre gesturi și de fereastra fumegând, te rupi, și

Ninge suav, ninge blând . ninge feroce; ningere cu funii de spânzurători ningere carnasieră cu toiege de orbi (toiegele

Să-nveți să mori de la vânt, să mori cum moare apa în cristalele încă vibrând îngropate cu pleoapa. Cu începutul de moarte, să te deprinzi, al

Poeții incunabulelor, vechii, încercau versul cu scoica urechii, îl mursecau cu dinții și îl spălau cu limba de mâl. În morminte nu se

Nu i-am cerut viață țărăncii din Muscel, mi-a dat-o fără s-o fi cerșut și iată-mă azi, eu sunt cel jinduind un nou Început, vreau să fiu tot

Trăia o fată într-un sat de munte, cu cozi subțiri și cu albastre funte. Trecând prin marea lanului de grâie, știa țărâna caldă sub călcâie, pe

Beau un pahar plin cu sete...

Cea mai frumoasă moară e de vânt, subțire vânt este candida lance, umflat cu vânt e prințul de La Manche, și de mălai e scutierul blând. Cea mai

Despre voi n-am să știu nimic, niciodată... Sunt, fără îndoială, cel dintâi care vă caută umbra printre arborii și râpile despicate de ger, ale

Când naște perla să fii moașa (moșul) deosebind perlița de perloi și-apoi umplând cu luminare, coșul cu dulci argintării și brume

Cum rana nu ia forma stiletului, sărutul tău nu ești tu.