Pierderile
de Gheorghe Tomozei(2003)
1 min lectură
Mediu
Într-adevăr, m-a chemat neștiuta
îndoitură a genunchilor, unde carnea-i neocrotită,
dar nu trebuia să-mi cauți gura.
Sunt cu o mângâiere mai sărac.
Ar fi trebuit să adie liniște,
dar numele meu rostindu-l,
redus la o silabă chiar, m-ai asurzit.
Sunt cu un cuvânt mai tăcut.
De-ai fi știut s-aștepți, ai fi-nțeles
că mi-ai fi rămas aproape, mereu,
ca o dulce taină de comoară,
așa, sunt cu o femeie mai singur.
Sângele pot să-l pierd,
crește la loc,
dar sărutul prea devreme s-a risipit,
sunt mai bătrân cu un sărut...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gheorghe Tomozei
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Gheorghe Tomozei. “Pierderile.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/gheorghe-tomozei-0005524/poezie/pierderileIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.