George Bacovia›Poezii

Da, plouă cum n-am mai văzut… Și grele talăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul și când

La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... -Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum

Scârtâie toamna din crengi ostenite Pe garduri batrâne, pe stresini de lemn, si frunzele cad ca un sinistru semn În linistea gradinii

Sunt solitarul pustiilor piete Cu triste becuri cu pala lumina – Cand suna arama in noaptea deplina Sunt solitarul pustiilor piete. Tovaras

Toamna a țipat cu un trist accent, Văzul cade neatent, Vântul sună lemnăria, Bate gol, în poloboace, butnăria. Lângă ușă frunzele s-au

Mi-am realizat Toate profetiile Politice. Sunt fericit... Frumos Este cerul Senin, sau minios. Un aforism celebru Te face sa

Îți place ? Ca din produse fermecate, Omagiul Unui amic inventor, Să fi ajuns Un alter ego, Gustându-le în izolări. Ce transformare... Numai

Trista, dupa un copac, pe camp Sta luna palida, pustie - De vant se clatina copacul - Si simt fiori de nebunie . O umbra mormaind paseste E

Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au vestejit, Și-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am

Așa, O tristeță A intrat În târg. De dimineață Plouând. Și ciori Cârâind. De-abia Se poate citi Un jurnal. Parcă, - De-a sta

Variații... Arhitecturi, Călătorii, Tăceri. Muzica calmează Un suflet trist, Devenit pretențios Varietăți... Renumit, Dintr-o operă de

Acum stă parcul devastat, fatal, Mâncat de cancer și ftizie, Pătat de roșu carne-vie - Acum, se-nșiră scene de spital. Atunci, râdea, Băteau

Amurguri Vopseli Triste culori, Dureri pe negândite... Amurguri... Spoieli Boieli De-atâtea ori, Induceți gând Contemporan, În

Profil de burg gigant Si atmosgera rara, Amar parfum de liliac Si bonduri de ghitara. Placeri De–o zi de sarbatoare, Voioase, vechi

Nu trebuie Să-ți spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai

Pe cand ninsoarea rataceste... In ceasul vremii au batut Dureri pe sufletele moarte -- Desi ... acestea sunt lucruri din trecut ! Pe cand

De-acum, tușind, a și murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat... -Tu ce mai faci, iubita mea

De-aceea, Cu un zâmbet rău, Privesc această noapte... Prin râpi și văi, De demult: Ileana... Povești de demult.. De-aceea, Încă o

...Că, și ei Aleargă Toată yiua, Dând un lucru Pentru altul. Se produce Se hotărăște Un interes Pentru Oarecare timp. Se mănâncă, - O

Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă. S-aude și-un clopot de

Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt. În tăcerea grea, gând și animal Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut: Poc. Umbre împrejur

Tot mai tacut si singur In lumea mea pustie - Si tot mai mult m-apasa O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atat de bine

Singur, singur, singur, Intr-un han, departe -- Doarme si hangiul, Strazile-s desarte, Singur, singur, singur... Ploua, ploua, ploua, Vreme

Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și hangiul, Străzile-s deșarte, Singur, singur, singur... Plouă, plouă, plouă, Vreme de