Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar ... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar

De-atitea nopti aud plouind, Aud materia plingind... Sint singur, si mă duce un gând Spre locuintele lacustre. Si parca dorm pe scinduri

Sunt cativa morti în oras, iubito, Chiar pentru asta am venit să-ti spun; Pe catafalc, de caldura-n oras, Incet, cadavrele se descompun. Cei

E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață – obosite, roșii, fără zare – Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă,

Amurg de toamnă violet ... Doi plopi, în fund, apar în siluete -- Apostoli în odăjdii violete -- Orasul e tot violet. Amurg de toamnă violet

Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar veștmânt - Stam singur în cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de

Da, plouă cum n-am mai văzut… Și grele talăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul și când

Si toamna, si iarna Coboara-amindoua; Si ploua, si ninge, -- Si ninge, si ploua. Si noaptea se lasa Murdara si goala; Si galbeni trec

Stau... și moina cade, apă, glod... Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod - Un bec agonizează, există, nu există, - Un alcoolic trece piața

Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar ... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar

Dormeau adanc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vesmant - Stam singur in cavou ... si era vant ... Si scartaiau coroanele de plumb.

Pastel - Adio, pică frunza Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și nu mai plânge, Și uită-mă pe mine. Și s-a pornit iubita Și s-a pierdut în

Buciumă toamna Agonic - din fund - Trec păsărele Si tainic s-ascund. Târâie ploaia... Nu-i nimeni pe drum; Pe-afară de stai Te-năbusi de

Liceu, - cimitir Al tineretii mele - Pedanti profesori Si examene grele... Si azi mă-nfiori Liceu, - cimitir Al tineretii mele! - Liceu, -

Clar de noapte parfumat, O grădină cu orizontul depărtat... Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic, Greierul zimțează noaptea, cu

Te uită cum ninge decembre, Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre

La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... -Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum

Amurg de iarna, sumbru, de metal, Câmpia alba - un imens rotund - Vâslind, un corb încet vine din fund, Taind orizontul, diametral. Copacii

Ninge grozav pe câmp la abator Si sânge cald se scruge pe canal ; Plină-i zăpada de sânge animal -- Si ninge mereu pe un trist patinor... E

Ca lacrimi mari de sânge Curg frunze de pe ramuri, - Și-nsângerat, amurgul Pătrunde-ncet prin geamuri. Pe dealurile-albastre, De sânge urcă

Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrine, versuri de un nou poet, În oras, suspină un vals de fanfară. O lungă

Te uita cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveste -- Mai spune s-aduca jaratec Si focul s-aud cum trosneste. Si mâna fotoliul spre

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă

Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-apleacă la pământ În larg balans lenevos, de