George Bacovia›Poezii

Te uită cum ninge decembre, Spre geamuri, iubito, privește - Mai spune s-aducă jăratec Și focul s-aud cum trosnește. Și mână fotoliul spre

Liceu, - cimitir Al tinereții mele - Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu, - cimitir Al tinereții mele! Liceu, -

Muzica sonoriza orice atom... Dor de tine, și de altă lume, Dor... Plana: Durere fără nume Pe om... Toți se gândeau la viața lor, La

O cafea neagră...și-o ploaie de gheață Când spiritul mai arde culori în odaie O privire pe-o carte, pe straie Și pasul mă îndrumă în

Gaudeamus Zădarnic flaute cântă În aste zile păgâne - La vânt s-au dus aspirații, Nimic nu rămâne... În vânt și uitare tot stând, Cu zile

Orașul seara... Șantiere în repaos. Și firme scrise Din becuri înstelate. Orașul seara... Pe o piață Cu sclipiri de fier Claxon, armonic, a

Colindă plăceri Ninge În noaptea de Crăciun. Damigeana cu vin Harapnice trosnind De alte vremi... Să ne vedem în oglindă, Și noaptea

Sezonul verii s-a finit De serenadele albastre... De reverii ascunse-n astre... - Poema care s-a sfârșit. Sezonul iernii s-a ivit De cum

Eram să te aștept prin parc, Văzând că singurătăți pe aici m-au oprit... Dar, mereu aceleași uitări! Dar, tot aceeași poezie la

Zgomote Ce frică fără cauză A poposit... Sunt bucuriile Din subconștient Ce se coboară-n geam Ca întuneric fără veste, Sunt ale orașului

Nu-ți mai pot cânta Romanțe, Toate tac În jurul meu, Fals se duce Cursul vieții, Negăsind Un cântec nou... Agent secret Mi-a fost

Doamne! necesitatea unui vin... Și-a gândului culmi de poezie - Oare pentru ce, mai mult, acest suspin: ... Că totul, poate, e-o repede

Cu gândul meu La tine, Am întâlnit Aspecte similare. Părea că ești Chiar tu... Doar sufletul tău Mai rămânea Să difere. Și astfel, Din

Cât de străin sunt de țara mea Și nici un dor nu mi-a rămas - Gând rău și-ntunecat Închide al dreptății glas. Va fi târziu în ziua-aceea... Și

Prin codrii Bacăului Vâjâie vântul Și-ntunecă lumea Un cer ca pământul Și codru pe codru Se umple de clocot, Iar toamna în hohot Le cântă

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei, Orasul adoarme troienit. Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute... În haosul vietii nici

Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în astă sală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală -- Pe veci oprit înmărmurise

Oh, amurguri violete... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Si un negru croncănit... Vesnicie, Enerva

Primăvară... O pictură parfumată cu vibrări de violet. În vitrine, versuri de un nou poet, În oras, suspină un vals de fanfară. O lungă

Eram să te aștept prin parc, Văzând că singurătăți pe aici m-au oprit... Dar, mereu aceleași uitări! Dar, tot aceeași poezie la

Căci Dumnezeu Mi-a dat să scriu Aceste rânduri. Credeam, Numai să privesc. Le public, Și poate, Din umbra unei terase, Într-o

See how December snows ... Look there by the window, my dear - Tell them to bring in more embers, Then we can hear the fire roar. Push the

I\'m stuck here ... and the slush drips, water, mud ... To know nothing again, there\'d be one method - A gas lamp\'s in the throes, it\'s there,

Autumn dusk, violet ... Two poplars, in the background, in silhouette: -Apolstoles in vestments of violet - The whole town violet.