S-a înnoptat devreme
de Eusebiu Camilar(2008)
1 min lectură
Mediu
I
S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când –
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
II
„Ferestrele sunt stinse… veți spune. S-o fi dus
Cu soarele de astăzi dincolo de apus –
Întinsul timp de-acuma îl are de arat…”
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat –
Și secete și geruri oricât ne-ar măcina,
Tot ne-om uni în piatră de cremene cândva –
Și poate-au să se mire, văzând, urmași de-ai mei,
A timpului copită scoțând din ea scântei –
Sau, poate că pietrarii vor dăltui-o blând,
Să samene statuia cu mama surâzând –
Drumeți din veac să-ntrebe la monumentul sfânt,
Când a domnit regina desculță pe pământ.