Mixandra
din Poezii (1964)
de Eusebiu Camilar(2010)
1 min lectură
Mediu
Mereu a fost tot cerul senin ca de cristal,
Și numai flori rodise pământul meu natal,
Dar până și mixandra un rug de flori crescu,
Când ați zâmbit asupra-i și soarele și tu…
Mă-ntreb în care piatră a vechilor poteci
Sta adormită Marea Sarmatică de veci,
Căci din maramă părul voind să ți-l desprind,
S-a auzit o mare așa de stins foșnind…
Ca pe-un urmuz, în măduvi adânci, de bolovani,
O ghemuise frigul răsmiilor de ani-
Crescuse mușchi pe somnul cât erele întins,
Dar a foșnit când părul abia ți l-am atins...