Balada crinilor care și-au scris frumos
de Emil Brumaru(2009)
1 min lectură
Mediu
Trăia într-un oraș din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii
Care primea, scrise pe pluș cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondență
Aveau cea mai naivă diligență!
Ei își tăiau cu zimții de la timbre
Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,
Poștași înflăcărați puneau ștampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,
Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însuși directorul caleștilor!!
Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris,
Poștașii au murit, poșta s-a-nchis,
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion un vechi poștalion...