Ana Blandiana›Poezii

... Din cînd în cînd Un pocnet înfundat Ca la căderea Unui fruct în iarbă. Cum trece timpul! S-au copt și-au început să cadă Îngerii: S-a

Dealuri, dulci sfere-mpădurite Ascunse jumătate în pămînt Ca să se poată bucura și morții De carnea voastră rotunjită blînd, Poate un mort stă

Þine o coasă în mână Și se apleacă galant Înspre frumoasa-i stăpână Cu părul pudrat și înalt. Are chilotul bufant, Tricornul cu pene și

Sa fii frunza Si obligata sa te porti Asemenea tuturor frunzelor, Desi intelegi Si chiar poti Cu totul si cu totul Altceva; Fapt din

Sufletul e ceva in noi Care nu poate exista in afara. De cate ori nu mi s-a intamplat Sa descopar Suflete goale in iarba tragand sa moara... Le

Nu pot impiedica ziua sa aiba douazeci si patru de ore. Pot doar spune: Iarta-ma pentru durata zilei; Nu pot impiedica zborul fluturilor din

Înălțat între bine și rău, Ascunzând la un capăt zeul, La celălalt antizeul, Să fie numai o falică răzvrătire A celui de-al doilea Împotriva

Umbrei mele i-e frica De umbrele arborilor Mai mult decat Mi-e frica mie de arbori - Arborii nu indraznesc Sa m-atace Dar in spatele

Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne, Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă

Părul îmi ajungea până la pământ Și treizeci de ani Mi se părea o vârstă atât de îndepărtată Încât nu credeam cu putință Să o ating

Cînd sînt vie în vis Am murit pe pămînt Și sînt moartă dincolo Cînd aicea mai sînt ? Sau e numai un joc Cu un soare și-o lună Care, sadici,

Daca ne-am ucide unul pe altul Privindu-ne in ochi, In ochii nosti in jurul carora Genele stau ca o coroana de spini Care-ncununa

Candva arborii aveau ochi, Pot sa jur, Stiu sigur Ca vedeam cand eram arbore, Imi amintesc ca ma mirau Ciudatele aripi ale pasarilor Care-mi

Cind voi fi îmbătrînit destul Să nu îmi mai doresc să mor, O să mă sui într-un pătul Cu miros bun, adormitor De grîu încins sub bolți de

Visul pietrei visat Intr-n somn de pamant Valurit de-araturi si de ploaie, Dimineata cu tample Ce rodesc vinovat Si batute de vant Se

La ce te gândești când vezi Un arhanghel murdar de funingine? La poluarea atmosferei, desigur. Și la mai ce? La obiceiul îngerilor De a se

Și vom rămîne în eternitate La fel de tineri cum sîntem acum Cînd miezul morții-n turnul tîmplei bate Plecînd pleoape roșii pe gropi adînci cu

Pe nevăzute, Așa cum întinzi mâna Să numeri ouăle din cuib, Abia atingându-le Cu emoție și spaimă În fața misterului etanș Dinlăuntru (Ouă pe care

Unii te vad numai pe tine altii ma vad numai pe mine ne suprapunem atat de perfect intrucat nimeni nu ne poate zari deodata si nimeni nu

Candva arborii aveau ochi, Pot sa jur, Stiu sigur Ca vedeam cand eram arbore, Imi amintesc ca ma mirau Ciudatele aripi ale pasarilor Care-mi

Poate ca ma viseaza cineva - De aceea gesturile Imi sunt atat de moi Si de nedeterminate, Cu scopul uitat La jumatatea miscarii, Grotesc, De

La ce te gandesti cand vezi Un arhanghel murdar de funingine? La poluarea atmosferei, desigur. La obiceiul ingerilor De a se vara

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile-dezlănțuite femei, Ploile proaspete și

Sufletul e ceva in noi Care nu poate exista in afara. De cate ori nu mi s-a intamplat Sa descopar Suflete goale in iarba tragand sa