Cuplu
de Ana Blandiana(2004)
2 min lectură
Mediu
Unii te vad numai pe tine
altii ma vad numai pe mine
ne suprapunem atat de perfect
intrucat nimeni nu ne poate zari deodata
si nimeni nu indrazneste sa locuiasca pe muchia
de unde putem fi vazuti amandoi
tu vezi numai luna
eu vad numai soarele
tu duci dorul soarelui
eu duc dorul lunii
stam spate-n spate
oasele noastre s-au unit demult
sangele duce zvonuri
de la oa inima la alta
cum esti?
daca ridic bratul
si-l intind mult inapoi
iti descopar clavicula dulce
ai urcand degetele iti ating
sfintele buze
apoi brusc se intorc si-mi strivesc
pana la sange gura
Cum suntem?
Avem patru brate sa ne aparam
dar eu pot sa lovesc numai dusmanul din fata mea
Si tu dusmanul din fata ta
avem patru picioare sa alergam
dar tu poti sa fugi numai in partea ta
si eu numai in cealalta parte
orice pas este o lupta pe viata si pe moarte.
Suntem egali?
vom muri deodata sau unul va purta
inca o vreme
cadavrul celuilalt lipit de el
si molipsindu-l lent, prea lent cu moartea?
sau poate nici nu va muri intreg
si va purta-n eternitate
povara dulce a celuilalt
atrofiata pe vecie
cat o cocoasa
cat un neg!
ah, numai noi cunoastem dorul
de-a ne putea privi in ochi
si-a intelege astfel totul
dar spate in spate
crescuti ca doua crengi
si daca unul dintre noi s-ar smulge
jertfindu-se pentru o singura privire
ar vedea numai spatele din care s-a smuls
insangerat, infrigurat
al celuilalt.