Adrian Paunescu›Poezii

Nici nu mai știu dacă erai frumoasă Si nici în ce culori îți sta mai bine, Stiu doar că amintirea nu mă lasă Si că mi-e imposibil fără

Cum treci acum și apa e-n ruine, și-ți este bine și îmi este bine, aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine e vie vrerea ambelor destine. Te voi

Muntii mei duhovnici au intrat in ceata Clopote batrane bat pe manastiri Cand miroase-a iarna, nuntile ingheata Pentru noi, lunateci, imposibili

Mi-e dor de tine Si nu-mi ajung celelalte Uite ca un surogat Pentru puritate Nu s-a gasit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e

Să fii atât de departe de relele lumii încât orice veste rea care vrea să te-atingă să nu ajungă la tine decât după ce devine istorie.

Cetatea peste mine se rastoarna, In carnea mea ii simt intr-una biciul, De este vara sau de este iarna, Femeia este singurul meu viciu. Nici nu

Tundeți oile că le e cald, tundeți oile că vine vara, tundeți oile ca să vedem ce e turmă și ce e legendă.

Se află litere și farduri Și niște munți sunt între noi Dosare-nchise, triste garduri Și nici n-o să mai vină apoi. În pragul iernii

Ti-am adus acest cos despre care nu pot sa spun ca e cu flori pantru ca acesta, iubito nu e si nu pare un cos cu flori. Acesta e un

Să fie de dulce, să fie de vară, Să fie de iarbă ajunsă la brâu, Să fie de dragoste ultima oară, Să fie de pietre spălate de-un râu. Să fie de

Noi n-am avut nevoie Sa luam adeverinte Ca vietuim acasa, In patrie la noi, Am fost si vom ramine De-a pururi dacii liberi Si iubitori de

Omar Khayyam mai duce dorul Femeilor de pe la hanuri, Ce fi-vor in curand ulciorul Menit a potoli

Iese amurg dintr-o bataie de clopot caii culeg iarba din ultimul tropot, pasari adorm daca amurgul le-atinge, sus la izvor, sus la obirsie,

Afla si-nvata Acest refren: Pana la moarte, N-ai nici un tren. Clipa absurda Si, noi, nauci, Nici nu stiu unde Vrei sa te

Sint radical mai precis sint pentru pastrarea unui just raport intre minciuna si adevar, intre eroi si eroi, intre plus si minus, sint

Toti, in acelasi tren toti, in aceeasi directie, dar, prin vagoane, trebuie sa ne miscam fiecare, in voie.

Astfel dupa tine se incheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. Nu mai vreau deceptii, vreau singuratate, Nu mai vreau iubire, voi

Daca stiam ca sunt facut din molecule, ma zbateam sa ajung razboi atomic.

Stiu unde Nu stiu de unde, Nu stiu de ce Si nu stiu Pentru ce merit Dumnezeu te-a trimis Pe buzele mele.

Toamna în munți ia aspecte tragice, Poate că nicăieri Nu e atât de tragică iarna, Ca în munți, când vântul bate cu soare Și trebuie să faci

Cand infaptuiam ceva, ceea ce infaptuiam era luat la figurat, cand nu infaptuiam ceva, ceea ce nu infaptuiam era luat la propriu. As putea

La colțul străzii e un cerșetor Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume Decât aceea unde, fără nume, El ispășeste râsul tuturor. Adolescenții se mai

tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă că ochii mei sunt când senini când verzi că port ninsori sau port noroi pe tâmplă ai să mă ierți altfel ai

Și totuși există iubire Și totuși există blestem Dau lumii, dau lumii de știre Iubesc, am curaj și mă tem. Și totuși e stare de veghe Și