Adrian Paunescu›Poezii

Așa e mama și a fost bunica Așa suntem femei lângă femei Părem nimic și nu-nsemnăm nimica Doar niște „ele” ce slujesc pe „ei”. Ei neglijenți,

Diseara-i plecarea in insula mea Trasura din nou te asteapta la scara Ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia Caci fiind politisti s-ar putea sa

Doamne, fă-mă calugar Si cheama-mă până la tine Să-ti spun adevarul Despre marele dezastru pamintesc. Doamne, fă-mă calugar. Au fost

America nu se dezminte. Ea, tocmai in aceste zile, Ne mai trimite-un presedinte, In caruciorul cu rotile. Prin orizonturi numai tinte, In voie

Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna De când mă simt tot mai bogat de tine Și-mi stau pe tâmpla Soarele și Luna Acum mi-e cel mai rau și cel mai

Condamnă toti si numai unul iartă, Când toti vorbesc se-aude cel ce tace, Dă semne de cădere si de pace, Dezamăgita, tulburea mea soartă. Ce

Unde-ai fi si unde te-ai tot duce Cat ai fi de rau sau cat de bun, Ca mai crezi sau nu mai crezi in cruce Cel mai greu iti este de Craciun. Cand

A fi om e mai greu decat plumbul pe lume, Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume? Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine, Mai

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante, Dar, hai, să ne spunem minciuni si mai mici, Asa cum amantii le mint pe amante Si ele îi mint pe

Pe muntele negru de frunza de vara Te chem cu accent brumariu sa te sperii Cand spicul de toamna da-n spicele verii Si cade lumina si trage sa

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe, eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit, mi-ar fi prea mult si-o gaura de sarpe să merg în ea, tacut si

Nu-i nimic, e-n regula, mai asteptam doua sute de ani, ce-o să fie, un biet accident istoric, o socoteala matematica gresita, sintem în Estul

In veac cu putere oculta din zid cineva mă asculta. cu cât mă coboara pe mine. cu-atât el mai mare devine. Iubirea mi-o suge prin tuburi. mă

Prea tarziu am ajuns la Paris, prea batran, n-am avut nici noroc, nici chemari, nici curaj, unde sunt, ma trezesc doritor sa raman si, cu grele

Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe, Din ce in ce mai singur si mai trist, Nici nu mai stiu cat pot sa rezist, Inchis intr-un ziar si intr-o

De-atatea zilnice-ncercari mizere, De-atata umilinta si pacat, De-atata moarte cata ni s-a dat, E prea putin o singura-Nviere. Si, totusi, pe

Cand v-am rugat sa-i ocrotim, Cand v-am rugat a nu-i uita, N-ati auzit si mi-ati raspuns Ca-i o problema foarte grea. Si-am fost ridicol

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului, Eu, fiu de tarani din fierbintele sud, Si Clujul e, tot, hohotire de clopote, Si pasii lui Blaga pe

Mintea mea obosita nu e mai proasta decât mintea voastra odihnita, hai să gindim impreuna, hai ginditi si voi, incordati-va mintile odihnite si

Mi-e dor de casă, dor de casa mea, Mi-e dor de-o casă care nu exista, Mi-o-nchipui iar, cu-o bucurie trista, Cu cer în cer si-n gard cu-o

De la mine pan\' la tine Numai fluturi si albine, De la tine pan\' la mine, Numai rau si nici un bine. De la mine pan\' la ea, Numai lant si

Si daca dupa cum s-a auzit si daca dupa cum un simt o spune intregul drum e o desartaciune si chiar motorul e croit gresit! Masina e din ce în

Inchide fereastra, perdeaua o lasa, Da zgomotul marii afara din casa, Da-mi voie s-asez fruntea mea pe-al tau pantec, S-ascult al rodirii si-al

Inchide fereastra, perdeaua o lasa, Da zgomotul marii afara din casa, Da-mi voie s-asez fruntea mea pe-al tau pantec, S-ascult al rodirii si-al