"versificând privilegiul de a fi" – 833 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CFCezara Fantu
Cezara Fantu, crede în sistemul cultural aflat în mișcare, în progres, în libertate, în generația BOBO (bourgeois - bohemians), în cei care-și îngrijesc marile bulevarde ale minții, în oameni pasionați și responsabili, în baletul spiritului și în magia curiozității. Prinsă în ispite idealiste, îndrăgostită de frumos, de lumea dintre lumi, de poveștile brodate, de picturile substanței și ale esenței, de locurile în care se poate rezema de obrazul lui Dumnezeu, de fragmentele hărților de pe copaci („Natura a educat-o ca și biblioteca”) - jefuiește în fiecare noapte marii scriitori din biblioteci (acolo e hrană sigură). Cezara Fantu este un mic flâneur, are mereu un Guide to Getting Lost în buzunar. Este actriță; călătorește, scrie - în paralel- dramatizând și versificând. Oamenii fericiți citesc, beau cafea, călătoresc și fac teatru. ***Vinde-ți deșteptăciunea și cumpără mirare, spunea Rumi. Să trăiești este o artă. Poți descoperi oricând o nouă energie, o nouă libertate și noi plăceri....
30 poezii, 0 proze
PRPablo de Rokha
Su verdadero nombre es Carlos Díaz Loyola, y nació el 17 de octubre de 1894 en Licantén, provincia de Curicó. Sus primeros estudios los realizó en la Escuela Pública N°3 y luego en el Internado del Seminario Conciliar de Talca. Trabajó como periodista en los diarios La Razón y La Mañana. Fundó las revistas "Dínamo" y "Multitud". Discutido, polémico siempre en su poesía y en sus actuaciones personales -famosos fueron sus entredichos con Neruda-, recibió el Premio Nacional de Literatura en 1965, por una creación que se mantuvo siempre bastante fiel a su poética original: Versificar a bofetadas, ser trágico, brutal y fuerte, y colgar una bufonada sobre la vida y la muerte. (De "Folletín del Diablo") Algunos de sus libros son: "Versos de infancia" (1916), "Sátira" (1918), "Los Gemidos" (1922), "Heroísmo sin alegría" (1927), "Suramérica" (1927), "Satanás" (1927), "Jesucristo" (1937), "Moisés" (1937), "Cuarenta y un poetas jóvenes de Chile" (1943), "Arenga sobre el arte" (1949), "Neruda y...
1 poezii, 0 proze
VCVasile Cârlova
A fost un poet și ofițer român, care deși a scris doar cinci poezii a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. S-a născut la Buzău Vasile Cârlova, fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj. 1816- După moartea timpurie a părinților, este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăș de învățătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învățat limba greacă și limba franceză. După încercări de versificare în grecește, la stăruința lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. 1827- A debutat cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului...
4 poezii, 0 proze
GAGheorghe Asachi
Gheorge Asachi (1788 - 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina). Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școală, presă, activitate tipografică. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. Versifică legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele...
15 poezii, 0 proze
versificând privilegiul de a fi
de FLOARE PETROV
eu nu am făcut cu Bachus o beție și nu mi-am pierdut cheful de drumeție vreau să poposesc în peisaje de poveste, ecouri de încântare să răsune pe creste. mi-am păstrat entuziasmul de a fi, zâmbete...
Celei ce nu mai este - Mărgăritare lirice, mărgăritare care vindecă
de Marian Malciu
Nici nu știu cum aș putea numi rândurile care urmează, pentru că ele nu se încadrează în nici un fel de tipare, pur și simplu încearcă să transmită impresii și stări create de lecturarea unui volum...
Macchiato Tucan
de Irinel Georgescu
Bună, eu sunt Macchiato Tucan, ultimul boem călușar, ucenic în flamenco, mediumul poeților Emil Botta, Dimitrie Stelaru, Ben Corlaciu, Constant Tonegaru, MRP, mă prezint, sunt o conștiință...
Luceafărule Emin, vino-n casă și în gând!
de Dragoș Vișan
I. Platonismul iubirii în creația literară a lui Mihai Eminescu Tematica “Luceafărului” este foarte complexă, pentru că e vorba atât de iubirea a doi tineri, mai întâi platonică și apoi fizică, cât...
versificând mirajul verii
de FLOARE PETROV
simt mirajul verii prin zbor de libelulă planează peste nuferi albi, galbeni, roz trăiesc fiori nostalgici în fiece celulă drumul meu e neted nu-i atins de rogoz. peisaje de vis îmi pătrund în...
M-am intors
de Gabitzu L
Voi scrie iar scrisori amare În fiecare noapte pe la trei Versificând peste pahare Vreo zece negrii mititei... Imi pare bine sa va regasesc aici, dupa o absenta de un an si ceva... Va salut pe toti...
Recluziune (III).
de Bot Eugen Iulian
Ore târzii întâmpinându-te în prag când intri sau ieși păsări cu cearcăne versificând în grai tomnatic agonia toamna poetizând umbra de om într-o limbă păsărească umbra de om scuturând agonic din...
Recluziune
de Bot Eugen Iulian
În nourul dens de fum de țigară, în balsamul tăcutelor elegii îți învelești cicatricea roz cu colțurile lăsate-n jos, îmbraci impermeabilul solitudinii și intri-n catacomba acestui crepuscul, aidoma...
Biata poezie
de renunt la cont
aceeași nesfârșită risipă de cuvinte și mulți care vânează steluțele de aur. nu mai contează formă, noblețe, suflet, minte, se-mpart fără vreo noimă cununile de laur. se-ntrec neosteniți în versuri...
în HalTa aNuLui nOu Vasile cel Mare e mic
de Vasile Munteanu
încep să mă obișnuiesc fără zăpadă doar bruma pângărește lucrurile ca o împerechere de melci o iarnă zgârcită cu iz de carne tocată în care luna pendulează cu precizia unui spânzurat de barieră iar...
Silvia Caloianu – de la cuvânt la metaforă
de Maria Prochipiuc
Unii poeți cultivă în general regulile prozodice, fiind adeseori niște versificatori riguroși. Moderniștii abrogă orice reguli, urmând pulsiunile interioare ce le dictează structura fiecăruia. Se...
De la epigramă la proverb
de Elena Malec
Despre Proverbele românilor tot ce pot spune este faptul că oralitatea de zi cu zi ne duce inevitabil la sursa de înțelpciune a strămoșilor, aflându-ne nu o dată în situația de a rezuma o situație,...
Emulația lui Caraion față de Brâncuși și spațialismul poetic european
de Dragoș Vișan
S-au făcut atâtea speculații despre drumurile lui Ion Caraion încă de la sfârșitul deceniului al șaptelea în Polonia, Germania, Franța, Belgia, Luxemburg, Elveția. Aceste călătorii s-au soldat cu...
C.v.-ul adnotărilor * sau altfel de cuprins
de Burlacu Ioan
* aproximativ anii \'60 -aergând prin frunze, în șantul din fața zidului de piatră al conacului Ion Pilat din Miorcani. *Dorohoi- primele poezii, în caietele de școală precum și în \"Lupta de...
Bolile epigramei
de Mircea C. Dinescu
DIPLOMAÞIA CRITICII SAU CRITICA DIPLOMAÞIEI Criticii literari nu sunt interesați de volumele de epigramă, numai Șerban Cioculescu a făcut câteva recenzii unor culegeri, ocazii cu care nu a fost...
Istoria literaturii române
de Gheorghe Adamescu
ORAÞIILE DE NUNTÃ Citind cineva într-o colecție oarecare o poezie din grupul orațiilor, cu greu ar putea găsi motivul pentru care ea s-ar așeza între producțiile de natură dramatică. Trebuie să...