"tristețile se (men)țin la suprafață" – 13713 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
BMBeleaua MIhaela
M-am nascut in Bucuresti,m-am plimbat prin toata tara din cauza meseriei tatalui meu,familist convins.Imi place foarte mult sa scriu si cred ca ma defineste foarte bine cuvantul. Locuiesc in Brasov unde l-am intalnit pe sotul meu,am infiintat o trupa de muzica folk"Om Bun".Pe versurile mele,ale lui sau ale poetilor romani,melodiile noastre sunt originale si nu le poti uita usor. " Spune-mi cum poti fi asa, cu cata fericire traiesti, cum iti salvezi prietenii din absurde povesti... spune-mi cum faci asta te vad vesel si ma mir in jurul tau se sparg tristeti care e cerul tau senin?"(Codrut Beleaua)
2 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
CGcrisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Maria Cunțan
Maria Cunțan (n. 7 februarie 1862, Sibiu, d. 23 noiembrie 1935) a fost o poetă și traducătoare româncă asociată cu sămănătorismul. "Maria Cunțan – duioasa cântăreață a tristeții și a singurătății – face parte dintr-un neam înzestrat cu înalte însușiri artistice. Muzica și literatura se cultivă în familia aceasta deopotrivă. Tatăl ei, preot și profesor, o crescuse în grija sfântă a limbii românești. Prin familie, Maria pătrunde în mediul cultural al Sibiului: organizează în salonul familiei seri literare (unde recită versuri ale poetului ei favorit – George Coșbuc), ajungând în apropierea scriitorilor Ion Slavici, George Coșbuc, Ioan Russu-Șirianu, Ilarie Chendi, Octavian Goga și alții. Participă în 1878 la înființarea “Reuniunii Române de Muzică din Sibiu”, este membră activă a “Societății Scriitorilor Români” (în 1909) și alături de Goga, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Ion Agârbiceanu, Victor Eftimiu, ia parte la “Șezătoarea de la Sibiu” - prima șezătoare literară a scriitorilor...
1 poezii, 0 proze
ionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
gabriela ungureanu
M-am nascut in Toplita, judetul Harghita. Am copilarit impreuna cu fratele meu mai mare Mihai, si o gasca de prieteni in acelasi oras. M-am scaldat in dragostea scumpilor parinti de la care am invatat ca viata e o lupta, iar noi putem invinge. Gandul la orasul de munte mi-e starnit de amintirea cizmulitelor in carouri rosu cu alb care-mi purtau pasul spre cladirea uriasa si rece, unde in ciuda tristetii de a ma trezi a nimanui, rasuna zglobiu glasul tinerei educatoare. Apoi imi aduc aminte tenesii ce-mi grabeau pasul pe trotoarele orasului prafuit, genunchii si coatele pline de julituri provocate de neastamparul fetei tunse baietoi, care visa "la mai mare". Evadarea mea, era "departe", care la vremea respectiva se concretiza in hoinareala la munte, pe dealuri, la lacul din satul bunicii si cand nu gaseam mai mult, in imaginatia mea. Copilaria mea a insemnat zambet si tristete, speranta si dezamagire si permanenta cautare a acelui ceva, care intr-o zi il voi gasi si nu il voi mai lasa...
15 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
ADAlin Stelian Dobre
00 00 00 Dialog cu Dumnezeu: -EU sunt Inceputul si Sfarsitul. Tu cine esti sau ce esti? -Eu sunt Singur pe Lume,sunt cel fara Inceput si fara Sfarsit. -Cum poti tu, un muritor sa nu ai Sfarsit? -Pentru ca eu sunt numai Suflet.Cand Sufletul se va desparti de trup asemeanea unor pasari carora le-au fost distruse cuiburile,el va colinda prin lume nelinistit,neinteles si trist, isi va gasi o noua casa si inca una si inca una...la nesfarsit. -Tu nu ma iubesti pe Mine? -Ba da te iubesc cum l-am iubit si pe tatal meu. -Tu nu ma iubesti pentru ca nu vei aduce rod pentru mine,tu esti copacul neroditor, esti cel blestemat . -Doamne, si eu am in gradina mea multi pomi neroditori si ii ud in fiecare zi si am grija de ei ca si de cei cu rod. Cand vine primavara si ciresii si visinii neroditori infloresc si totul e un colt de rai, dar din cauza raului din lume ei se scutura iar fericirea ia locul tristetii. -Frumusetea vietii voastre este data de faptul ca moartea va poate lovi in orice clipa. Daca...
10 poezii, 0 proze
IVIlarie Voronca
Ilarie Voronca (n. Eduard Marcus, 31 decembrie 1903, Brăila - d.8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia Sburătorul literar, unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceiași factură în revistele Flacăra, Năzuința și Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restriști. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea și sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentației asociațiilor insolite, nu anunță viitoarea...
110 poezii, 0 proze
albu adrian
sunt cine sunt
11 poezii, 0 proze
tristețile se (men)țin la suprafață
de Ottilia Ardeleanu
nimic nu e urgent și totuși unele lucruri au timpul lor în iubirea aceea nu era nicio poezie deși curenții luaseră acoperișuri smulseseră copaci răsuciseră corola arșiță era deasupra tot ce mai...
O tristețe în fericire...
de Nelia Viuleț
De ce lumea trebuie să plângă? De ce trebuie să suferim atât din dragoste? Eu nu pot înțelege de ce atâtea lacrimi. Nu poate fi fericirea împlinită fără ele? Și stau și plâng în continuare, de mila...
un fel de schiță pentru
de George Pașa
un mecanism dezmembrat înainte de a fi scos definitiv din priză scurtcircuite poveri și angoase sfârșitul istoriei ca un delir muzical acompaniat de alămuri cu sunete dogite sisteme virusate care se...
Despre fericire
de Steliana Fieraru
Iată ce spune un poet, al cărui nume îmi scapă, despre fericire: ,,Ani de-a rândul am colindat, am văzut munți și oceane, dar n-am fost in stare să văd frumusețea picăturilor de rouă Pe firele de...
De-a Mos Craciun
de Motoc Lavinia
Iarna asta nu-i decat un aranjament ickebana: turturi de vise la streasina tristete ambalata in staniol sarbatori fericite un papusar adormit pe un om de zapada abandonat in curte de copiii plecati...
Oare am ajuns în Rai...?
de Irina Enea
Am hotărât să dau la o parte câteva dintre pânzele de păianjen și să adun ceea ce timpul a risipit cândva. Colb pe cărțile cu Zâne și Feți-Frumoși se îngoașă în timp ce imensul ocean al adevărului...
O cafea mare cu două pliculețe de zahăr
de Lucian Parfene
I Se culcase destul de tîrziu și, prin urmare dimineața se trezi obosit, aproape fără chef. Se uită la ceas și constată că iarăși se află în criză de timp. Își frecă ochii cu pumnul aproape cu ciudă,...
Tristete
de Dana
Ma incapatanez sa imi mentin privirea dreapta desi capul mi se apleaca deseori sub greutatea Durerii. viata si lumea mi se par minunate dar de cele mai multe ori de neinteles. Am incercat de multe...
Destin
de Costin Alexandra
Zâmbește mereu! Asta e lecția cea mai importantă pe care am învățat-o de la mama. Ea spunea că zâmbetul e cea mai puternică armă împotriva tristeții, că nu trebuie niciodată să uit să zâmbesc. Și să...
Zi națională demențială!
de nicu brezoianu
1 decembrie Ziua Națională, ora astrală a României. Atunci, la 1 Decembrie 1918 am dobândit adevărata identitate geografică și națională, România ,,dodoleață,, de vreo 300 000 de kmp, de la Nistru...