tristețile se (men)țin la suprafață

Iarta-ma ca imi permit, dar nu ma pot abtine:

nimic nu e urgent
și totuși
unele lucruri au timpul lor

în iubirea aceea nu era nicio poezie.
Deși curenții luaseră acoperișuri
smulseseră copaci
răsuciseră corola
arșiță era deasupra.

Tot ce mai rămăsese din noi
agățate pe stâlpi
câteva suflete fluturau
în bernă

Sau alte solutii pentru acel seif purpuriu & altereze, case care inoata etc. Daca e necesar pot reveni cu explicatii, dar sunt convins ca e evident

Laur, onorată de prezența ta, aici.

Mă voi gândi la varianta propusă, promit.

Se citește bine așa cum ai simplificat.

E ok pentru mine.

Mulțumesc,

Ottilia Ardeleanu