crisan gabriela

Afara e frig si de mult s-a-‘noptat… Ma ustura ochii, si plìng ne’ncetat. Ma simt terminata,dar tot ma gìndesc La visul ce-mi pare atìt de grotesc Un vis_ ìnsa totul e

Pe umarul cuiva as vrea sa pling Dar plinge-n mine chipul din oglinda… Suspin ìncet si mìinile ìmi frìng_ Din zi ìn zi amaraciune strìng, Si mìna nu e nimeni

Sunt disperata, nu-mi gasesc cararea, Si nu stiu pe ce parte s-o apuc! In fata mea se vede numai zarea, Si-n cap am doar dorinta sa ma duc… Si m-as tot duce zau, ìn lumea larga Dar mult

Ce pot sa spun acum, cìnd a trecut, Cà ploaia-mi bate-n geam ca la-nceput? Cìnd stelele, pe cer, se sting treptat, ce sa mà-ntreb? De ce nu te-am uitat? Sa plìng,acum nu cred

De ce atatea stele cazatoare par lacrimi dulci al cerului,ce cad si care in caderea lor,te ard cu forta lor nemuritoare si ca-ntr-un vis,in timp...si visul moare? De ce ma-ndragostesc doar