Prisma Sperantei
Afara e frig si de mult s-a-‘noptat… Ma ustura ochii, si plìng ne’ncetat. Ma simt terminata,dar tot ma gìndesc La visul ce-mi pare atìt de grotesc Un vis_ ìnsa totul e mult prea real Decìt
Pustiu
Noapte de noapte si ceas dupa ceas _ Trec clipe rebele, _nimic ne-a ramas. Nimic din ce viata renaste in noi , _Pustiu inainte… pustiu – inapoi! O toamna nebuna de dor ruginit E tot
ALTER EGO
Pe umarul cuiva as vrea sa pling Dar plinge-n mine chipul din oglinda… Suspin ìncet si mìinile ìmi frìng_ Din zi ìn zi amaraciune strìng, Si mìna nu e nimeni sa mi-o prinda… De vorba orsicui
Dor de duca...
Sunt disperata, nu-mi gasesc cararea, Si nu stiu pe ce parte s-o apuc! In fata mea se vede numai zarea, Si-n cap am doar dorinta sa ma duc… Si m-as tot duce zau, ìn lumea larga Dar mult prea
VESNICA POVESTE
Ce pot sa spun acum, cìnd a trecut, Cà ploaia-mi bate-n geam ca la-nceput? Cìnd stelele, pe cer, se sting treptat, ce sa mà-ntreb? De ce nu te-am uitat? Sa plìng,acum nu cred cà are rost…
Intrebari nemuritoare
De ce atatea stele cazatoare par lacrimi dulci al cerului,ce cad si care in caderea lor,te ard cu forta lor nemuritoare si ca-ntr-un vis,in timp...si visul moare? De ce ma-ndragostesc doar
