"teama nu mai e o palmă rece" – 20069 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
VBViorica Bota
cand simti ca ceva clocoteste in tine, irumpe ca lava unui vulcan si nu mai poti suporta dogoarea nu te poti salva decat lasand sa iasa la lumina ceea ce s-a infiripat in adancuri. Asta nu inseamna neaparat o fericita eliberare deoarece poti auzi critici aspre, dar e totusi o victorie ca ti-ai invins teama de a ramane singur cu arista mistuitoare a creatiei! Viorica
4 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
FAFarcaș Alexandru-Emil
Visez cu ochii deschiși, și totodată încerc să raman cu picioarele pe pământ. Când se intâmplă să mă ridice vântul, mi-e teamă de momentul în care voi pune picioarele înapoi pe pământ, insă mă gândesc că e singura soluție. Decât a trăi într-o continuă iluzie? și caut cea mai ușoară metodă de a-mi face aterizarea cât mai lină. Odată cu picioarele pe pământ, mi-e greu să mă mențin, capul fiind la un metru și ceva in aer. E mai sigur, dar asta nu mă împiedică să îmi doresc mai mult. Un simplu elev la un liceu oarecare din Satu Mare. Născut pe 16 noiembrie 1993.
14 poezii, 0 proze
Doru Gadiuta
Adresă : Strada Sebastian, nr. 104, Bl.V89 Apt. 3, Sector 5, București. Data de naștere: 19 mai 1954 București. Stagiu militar – satisfăcut. Stare civilă: căsătorit Număr de telefon: +4021.410.24.47 Număr mobil: +40724.984.619 / 0764.439.089 E-mail address: dorugadiuta@yahoo.com DORU GÃDIUȚÃ AUTOR COMPOZIȚII, TEXTE ȘI POEZII. MEMBRU ÎNSCRIS LA UNIUNEA COMPOZITORILOR ROMÂNI. Scoala Generala 128. Profesori: Mircea Santimbreanu – profesor de istorie, actor si scriitor, Emil Cruceanu – profesor de limba romana si geografie, scriitor 1969-1973 Liceul Teoretic nr. 37. Profesori: Teodoru Ioan – profesor de istorie si poet, Opris Ilie – profesor universitar de limba franceza 1972 Incercare de debut la Scanteia Tineretului care avea o sectiune de poezie, numai ca din partea redactiei mi s-a cerut sa scriu ca prima poezie care va apare in ziar sa aiba tema politica, motiv pentru care am aruncat toate poeziile scrise pana la vremea respective. 1976-1990 Prieten cu poetul Ion Nicolescu & Company,...
2 poezii, 0 proze
CSClaudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
TCTeodorescu Ioana Cristina
...cu un trecut obosit deja de dorinta de viitor,cu etape nu rareori stinse de greutate,cu o mama ce a stiut intotdeauna sa fie si cel mai bun tata,cu o inima adeseori mult prea incapatoare,cu prietenii rapuse de interese sau doar incompatibilitati,cu zambete luminoase sau sleite de falsitate,cu credinte negate mai intai de teribilism iar mai apoi de cunoastere,cu o dragoste neimplinita si un suflet intarit de insasi teama de a o vedea pierind incet...cu niste maini si o inima ce nu vor altceva decat sa scrie...si un viitor ce se anunta feeric,macar de numai pe hartie....ce poate fi mai mult de atat,biografie?
1 poezii, 0 proze
Spiridon Nicoleta Gabriela
Sunt o tanara preocupata de arta, de tot ce este frumos...Cel mai mare dusman al meu este timpul alaturi de neputinta mea de a-l controla.Exilul vietii mele ar fi singuratatea.Paradoxal totusi este faptul ca ma afund in ea pentru a ma regasi.Am scris multe poezii dar nu am avut niciodata curajul sa le public.Nu este vorba de o teama ca ar putea fi respinse ci pun totul in spatele delasarii.
2 poezii, 0 proze
florea vanda steliana
Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii”. Asta pentru că Lightheart, așa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din București – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia și chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuși, din motive de nimeni știute, a preferat să-și tăinuiască manuscrisele și chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimități creatoare? Poate câte puțin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înțeles că din moment ce primești un dar de mare preț precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punți durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală. Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri” de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra...
12 poezii, 0 proze
MDMarin Corneliu Dobre
In plin razboi mondial, pe 11 septembrie 1941, in casa tâmplarului Ionita, de pe malul lacului Tei din Bucuresti, aparea al cincilea copil. A fost dorit? n-a fost? Cert este ca odata venit pe lume a fost rasfatatul familiei: Bebi. Primele amintiri legate de copilarie sunt din timpul refugiului la adapost, de teama bombardamentelor din anul 1944, purtat de sora sa Lili, cu sapte ani mai mare. Desi in poeziile sale copilaria apare ca un paradis pierdut, aceasta stare de fapt a durat foarte putin, intrucât familia a fost lovita dezastruos prin moartea intâiului nascut - Gogu, la nici nouasprezece ani. Nu mult dupa aceasta a cazut, rapusa de durere si mama - Steluta. Tragedia familiei s-a repercutat dureros in inima copilului de nici unsprezece ani, marcându-i intreaga viata. Urmarile razboiului, privatiunile micilor meseriasi in contextul anilor ^50, au inrâurit si ele viata interioara a scolarului si liceanului Corneliu. Dar tocmai aceste necazuri poate ca l-au si fortificat, reusind sa...
52 poezii, 0 proze
IVIon Iancu Vale
Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...
16 poezii, 0 proze
teama nu mai e o palmă rece
de dan mihuț
când se liniștesc lucrurile nu-mi rămâne decât să privesc în gol și să le iau așa cum sunt; nu se pot întâmpla în aceeași zi prea multe. trebuie să-mi ofer un răgaz după ce mi-am impus acest...
Admirand absurdul
de bancila george marius
Locuiesc in aer ca si plantele, în mantaua invizibilă a unui câmp magnetic, locuiesc de-a valma cu păsările și carnivorii, întotdeauna în afara cu altii, niciodată înăuntru cu tine, vino să depășim...
Pași...
de Isabella
E noapte E întuneric E rece E viața mea... În negura nopții În negura vieții Cu teamă la-nceput Cu și mai mare teamă spre sfârșit Cu emoția unui copil Ce-abia și-a luat un premiu intâi Ce-abia și-a...
Eter-1-
de Chihăroi Lorena
Eter – controlează ceea ce nu poate fi explicat “Curios! Curios e faptul că ne învârtim pe acest Pământ de atâția ani și totuși nu știm mare lucru despre noi sau despre el. Curios e faptul că...
La scăldat
de Viorel Darie
La scăldat (din volumul "Bucovina - plai de basm și dor ") Cât timp a ținut furtuna de-aseară, Motocel, pisoiul, era de nevăzut, fiind ascuns undeva bine în partea cea mai obscură din odaie, adânc...
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
În sfârşit, după mult timp, am primit continuarea poveştii lui Cristian, un text scurt, mai mult o prezentare a faptelor, text pe care l-am prelucrat si continuat din amintiri. "Am căutat-o trei...
Adevarata cale
de Cîrciu Alexandra
Stau tolănită în pat si privesc fix tavanul întunecat al camerei, mă plictisesc îngrozitor. Gândul îmi zboară către clipele fericite, petrecute împreună, dar acum el e departe. Poate și el se...
Picătura
de Grigore Adina
Nu e bine... nu așa voiam... linii, curbe, amalgam... Ușa glisează. Metal ascuțit... Conexiuni bolnave pe șine ruginite, abandonate și nedorit, găsite. Presiune. Deschid gura reflex. Răsuflarea...
Planetoidul Sedna vrea integrare!
de Ghinea Nouras Cristian
Niciodată un necaz nu vine singur – iată concluzia frământărilor actuale, trăite intens și cu un frison oarecum isteric la scara întregului Sistem Solar. După faza cu asteroidu’, cel care a trecut la...
Ziua de mărturisit
de Eduard Burlacu
-Măi, băiete, tu ești prost... Trebuia să știi că viața pute, să nu te încrezi în toată lumea, să nu fii naiv. Dilema asta mă frământă de-o viață. Cum aș putea să mă apăr fără să renunț la ceea ce...