"sublimați(un)e" – 2553 rezultate
0.04 secundeMeilisearchSEMENESCU MARIA_ELENA
M-am nascut intr-un inceput de primavara ... Cand natura cauta nuantele de verde pe care sa le puna in frunze si in iarba si in ochii fetelor indragostite ; Cand gazele invatau dansuri noi in ritmuri free style; Cand pe ramurile ciresilor din gradina mea bulgari mari de flori albe isi lasau greutatea pentru a aseza pe fruntea mamei diademe... M-am nascut frematand de dorinta de a reaprinde in oameni focul lui Prometeu, de a sublima esente de suflet lasandu-le pe interfata dintre lumi . Am primit de la ursitoare in dar iubirea si incerc s-o las mostenire...
21 poezii, 0 proze
GEGheorghinete Elena-Diana
M-am nascut din vaporii de apa care si-au reluat ciclul in Dunare...trec printr-un continuu proces de sublimare. Am inceput pe la sfarsitul liceului sa tricotez un ciorap.Am luat sculuri de medicina si chimie, si intre timp am privit.Rezultatul? Neant...mi-am bagat piciorul in ciorap...era neterminat. Acum vreau sa reiau firul de medicina...e verde, asta-i culoarea mea, ma reprezinta. Poate voi termina ciorapul, poate nu. Cine stie? Eu nu. Stii tu?
2 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
Adam Caleb
Biografiile sunt vorbe ale omului despre om pentru a sublinia fapta.Subliniati arta...
5 poezii, 0 proze
LGLivia Georgescu
"Îngeri înnegriți între litere, Între pagina de deasupra și cea de jos, subtiati, fără apă în ei și răcoare, cu tăiș fioros... Ca să mă tai cu ei de privirile care fără să le-nvoiesc, mi-au crescut -când, togă virilă, tristețea mea aspră cu o fibulă de gheață mi-o prind." Elegia a 8-a, hiperboreană, Nichita Stănescu
53 poezii, 0 proze
sublimați(un)e
de Sergiu Burlescu
Am deschis sticla cu vin roșu. Am turnat în pahare liniștea dintre noi. Am așezat trandafirul în vază — fragilă speranța care o umplea, precum fiorul suspendat între noi. M-ai sunat să-mi spui că...
Te-am montat într-un tablou
de Ioan Naidut
Măcar atât priviri prin gaura cheii.... Săbii în șoapte de extaz, ochii sublimați în priviri părăsite pe-o margine de tablou umed: tema erotică; Secundele se adună pline de speranță, timpul nu-l...
Omul și scrisul
de razvan rachieriu
1.Viața se rătăcește în labirintul oglinzilor, ce reflectă deformat ipostazele ei, iar când iese din labirint, apucă pe drumul ce duce către necunoscut și neînțeles, pavat în lumini și umbre. 2.Omul...
Pentru că... Între râs și plâns.Când...
de razvan rachieriu
Pentru că mi-am construit o imanență din substanța poeziilor cu esență de spirit inovator ce sculptează din materia dură a realității statuile perene ale unui poet ce-și caută desăvârșirea în...
Despre Kinderlandul nostru
de Valerian Ciobanu
Cred că nu-i puțin lucru să vinzi la Bookfest-2013 mai bine decât Mircea Cărtărescu & Dan Lungu. Iată însă că basarabeanca (stabilită de ceva timp la București) Liliana Corobca tocmai a făcut-o,...
Lumea și existența
de razvan rachieriu
Lumea este ca o junglă, cu oamenii – liane oscilând între copaci – axe existențiale, cu gândurile – frunze răvășite de vânt – destinul. Lumea exterioară este cuprinsă în intervalul realității și ne...
Stagnarea, retrogradul și progresul. Avânt cerebral și elan de anvergură
de razvan rachieriu
Stagnarea e ca o baltă stătută în care se îmbăiază omul ce are repulsie și alergie la schimbare pe care o percepe ca o entitate înfricoșătoare Retrogradul strânge toți viermii îi strivește și face...
Stagnarea, retrogradul și progresul. Avânt cerebral și elan de anvergură
de razvan rachieriu
Stagnarea e ca o baltă stătută în care se îmbăiază omul ce are repulsie și alergie la schimbare pe care o percepe ca o entitate înfricoșătoare Retrogradul strânge toți viermii îi strivește și face...
Enoriașul luminii
de viorel gongu
Eu văd culorile chiar dacă azi sunt orb, Le miros, le pipăi, le sorb, Uneori când este prea mult albastru Simt eternitatea unui astru sihastru Și zâmbesc de parcă aș fi dimineții cocoșul Care aduce...
Fertilul și sterilul 9,10,11, Emulul 1,2
de razvan rachieriu
A fi-ul, dacă absoarbe fertilul, își intensifică viul concentrându-și fiindul și își mărește dimensiunea și pozitivitatea, întețindu-și activitatea spirituală și fizică. A fi-ul, dacă asimilează...
Aforisme 3
de razvan rachieriu
Sănătatea este esența ființei, un etern a fi. Ãsta sunt eu, sublimat de creația proprie cu esență transfiguratoare. Întinderea minții și legăturile sale cu un ego vanitos reliefează un sens al vieții...
Încrederea și non-încrederea
de razvan rachieriu
Non-încrederea stabilește relații între un complex de erori și un melanj de dezamăgiri prinse în jocurile comportamentale jalnice, creează conexiuni între incapacități grave de adaptare și complexe...
referat de vorbe goale
de Vasile Munteanu
mereu interzis cercurilor superioare port în structură un referat căruia nici un examinator nu îi acordă notă de trecere e o lucrare în alb: fără trimiteri fără index și mai ales fără bibliografie un...
Gânduri și ritmuri tomnatice.Femeia dintre real și virtual.Între două simfonii
de razvan rachieriu
Mi-am aruncat gândurile mimetice alcătuite din substanțe eterogene în materia realității ca un puzzle ce formează formele femeii voluptoase de pe epiderma ei se desprind ipostazele iubirii scorojite...
Într-o noapte, despre fericire…
de loredana tudor-tomescu
Cel mai greu lucru este să scrii de(spre) fericire. Rareori, cînd simți că “lumea e a ta “sau că “L-ai prins pe Dumnezeu de un picior”, cum zice românul, cu atât umor, alegi să te apleci peste albul...