Poezie

Enoriașul luminii

1 min lectură·11 ianuarie 2017

Mediu

Eu văd culorile chiar dacă azi sunt orb,

Le miros, le pipăi, le sorb,

Uneori când este prea mult albastru

Simt eternitatea unui astru sihastru

Și zâmbesc de parcă aș fi dimineții cocoșul

Care aduce soarele-n lume și roșul

Pe coșul care se ridică semeț

Cu fumul podoabă la pălărie, mai erect, mai creț,

Prin noianul pufos de zăpadă

Care se iubește cu gerul, să nu cadă

Chiar dacă din cristalele albe el știe

Că mâine se va scurge, ca viață, spre glie.

Uneori în gură simt nuanțe de verde

Din care otrava o iert și se pierde

Rămânând doar speranța sublimată în nori

Cochetând printre vulturi, uneori prin cocori

Dar când sus acolo, sărutat de scânteie

Simt cum mă învăluie în fald curcubeie

Le desfac în fâșii și le las pe pământ

Ciopârțite și-mpărțite în vers și-n cuvânt

Și chiar dacă azi sunt bătrân și sunt orb

Curcubeiele-n pipă le îndes și le sorb

Și ca un enoriaș umil al luminii

Fumul din pipă îl fac aureolă discretă a pâinii.

001.460

viorel gongu. “Enoriașul luminii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/14101514/enoriasul-luminii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.